Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

0
Back To Top
Subcategorii
Alimente Suplimente alimentare Cosmetice Aparatura Remedii naturale pentru afecţiuni:
Oferta Naturiste PDF | CSV
Descarca oferte:
Oferta completă PDF | XLS
Ed.Agaton (-0%) PDF

BNR:1 EUR=4.7785 LEI   1 USD=4.3069 LEI



Cod HTML




 

Tinctura Detoxi-complex, 100 ml


Depurativ sangvin
Cuprins si Rasfoire


Producator: Bio Nera Plant
Categorie: Tincturi
- COMPOZITIE: Coada-calului, Coada-soricelului, Galbenele, Leurda, parti aeriene de Merisor, frunze de Mesteacan, parti aeriene si radacina de Papadie, Sânziene, Inflorescente de Soc, Urzica, Tintaura – 10%; alcool etilic max. 40% v/v.
- ADMINISTRARE: INTERN: ADULTI: cate 1 lingurita diluata in 50 ml de apa/ceai, de 3-4 ori/zi, in cure de 6 saptamani. COPII intre 1-3 ani: un sfert de lingurita diluata in 50 ml de apa/ceai, de 2ori/zi. COPII peste 3 ani: ? lingurita diluata in 50 ml de apa/ceai, de 2ori/zi.
- recipient sticla
235 grame
Cod produs: 60069
Epuizata!
PRET: 16 RON



Prezentare Tinctura Detoxi-complex, 100 ml:


Produs natural cu o concentrație mare de principii active.

Efect terapeutic:

  • Suport pentru eliminarea substantelor toxice din organism.
  • Sustine drenarea normală a lichidelor corporale si buna functionare a aparatului urinar.

Recomandari:

  • Afecțiuni ale aparatului digestiv, ale ficatului și bilei
  • Afectiuni circulatorii (varice, hemoroizi)
  • Obezitate
  • Infectii urinare
  • Helmintiaze

Contraindicat persoanelor cărora le este interzis/limitat consumul de alcool, sau care prezintă alergie/hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului.

A nu se lăsa la îndemâna si la vederea copiilor mici. A se păstra la temperatura camerei, la loc ferit de umiditate si lumina directă a soarelui.

COMPOZITIE:

Socul este apreciat ca remediu natural datorită proprietătilor terapeutice ale tuturor părtilor componente ale acestui arbust: frunzele (actiune laxativă), florile (diuretice, sudorifice), fructele (vitaminizante, antinevralgice), scoarta (foarte bogata in substante diuretice).

Florile de Soc au o întrebuintare răspândită. Multă lume recunoaste efectul florilor de Soc, ca fiind un remediu demonstrat în timp împotriva febrei – datorită efectului său sudorific stimulează transpiratia si scade astfel febra.

Comisia Europeană mentionează efectele florilor de Soc ca diaforetice si diuretice, datorită continutului în flavonoide si acizilor fenolici – validând astfel utilizările traditionale. În studiile „in vitro” s-au evidentiat si actiunea antiinflamatoare si antivirală.

Florile de Soc contin cca. 3% flavonoide, compuse în special din glicozide flavonolice: astragalină, hiperozid, izoquercetină si rutozid, agliconi liberi: quercetină si kamferol. Mirosul florilor proaspete este datorat aminelor alifatice: atilamina, izobutilamina si izoamilamina. Mai contin săruri minerale cca. 8% potasiu, compusi fenolici: triterpene, alfa- si beta-amirină, acizi triterpenici: ursolic si oleanolic, steroli, ulei esential, alcane, mucilagii, pectine, zaharuri si taninuri.

Pentru proprietătile lor diuretice si sudorifice, florile de Soc sunt recomandate în tratamentul răcelilor si gripelor. Prin diureza pe care o produc se recomandă si în reumatism, boli de rinichi si de vezică. De asemenea au si proprietăti galactogoge (sporesc cantitatea de lapte la mamele care alăptează) si antinevralgice. Având proprietăti laxative si ajutând la eliminarea apei din tesuturi, inhibând apetitul alimentar (pe termen lung), se foloseste ca medicament natural în obezitate. Pentru aceleasi motive se recomandă în constipatiile de natură nervoasă.

Extern, preparatele pe bază de Soc sunt utilizate în arsuri, erizipel, abcese si furuncule (având proprietatea de a fluidifica puroiul si de a calma durerile), contuzii, hemoroizi – sub formă de spălături locale, cataplasme, inhalatii, gargarisme, tamponări.

Urzica este bogată în clorofilă si săruri minerale, îndeosebi fier, magneziu, calciu, potasiu si siliciu; contine o mare cantitate de vitamina C (de 200 de ori mai mult decât în mere), precum si alte vitamine importante cum ar fi vitamina K (cu actiune antihemoragica), PP, complexul B si provitamina A (beta-caroten).

Preparatele pe bază de Urzică constituie astfel un foarte bun integrator natural în aceste substante. Au proprietăti antianemice, energizante, vitaminizante, mineralizante, depurative (în curătarea sângelui de toxine), de activare a circulatiei sângelui, vasoconstrictoare si fluidizante al sângelui, antirahitice, antireumatismale, hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare, antidiareice, antihemoragice, diuretice.

Se recomandă deci ca adjuvanti în bronsite, avitaminoze, afectiuni renale, reumatism, gută, diabet, hemoragii. Combinatia calciu si siliciu organic existentă în Urzică încetineste sau chiar reduce rahitismul si osteoporoza.

Atât în medicina noastră traditională, cât si a altor multor popoare, Coada-calului se utilizează ca adjuvant în multe afectiuni, pentru actiunile sale: diuretice, hemostatice, antibacteriene mineralizante, antianemice etc.

Dintre componentele principale identificate mentionăm acidul silicic 5-7% în materia primă uscată, din care 10-20% se află sub formă solubilă, si o saponină equisetonina (cca 5%). Planta mai contine galuteolina si izoquercetina – substante de natură flavonoidică, alcaloizii 3-metoxipiridina, nicotina, palustrina, si palustridina, articulatidina si izoarticulatidina – substante de natură glicozidică considerate ca antivitamin B1, o fitosterină beta – sitosterolul, acid malic si oxalic. Gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic si oleic, dimetil sulfone, vitamina c si urme de ulei volatil. În sporii plantei au fost identificati acizi cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici prezenti în fractiunea lipidică.

Continând ulei volatil, care-i imprimă o actiune antimicrobiană, si săruri de potasiu, Coada calului se foloseste ca antiseptic si diuretic în boli de rinichi si vezică. Prin diureza pe care o produce, planta actionează favorabil în edemuri ale picioarelor, boli de inimă, ficat, piele, gută (ajută la evacuarea toxinelor) si reumatism. Unii cercetători recomandă maceratul de plantă la rece ca având un efect diuretic mai crescut.

Cercetări recente au demonstrat actiunea coagulantă a plantei si au justificat utilizarea preparatelor fluide din Coada calului ca hemostatice în metroragii, menoragii, epistaxis sau hemoragii de altă natură si în tratamentul hemoroizilor. Actiunea hemostatică este explicată de unii autori prin mărirea numărului de eritrocite, ceea ce este valabil mai ales în tratamentul anemiei secundare post-hemoragice, în timp ce în anemiile primare (cloroză si anemie hipocromă) nu se constată nici o actiune. S-au obtinut rezultate bune în anemiile secundare la bolnavii de neoplasm gastric, metroragii, endometrite si ulcer gastric, în schimb nu s-au obtinut rezultate în anemia alchilică si în cloroză.

Contraindicate la persoanele cu litiază renală, preparatele din specia Equisetum arvense se utilizează ca remineralizant adjuvant în tuberculoza pulmonară.

Saponinele împreună cu celelalte substante chimice din plantă usurează expectoratia, calmând astfel tusea.

Acidul silicic contine cantităti mari de silicon, un element esential pentru organismul uman. În special tesuturile cu crestere rapidă, ca de exemplu membranele mucoase, pielea, părul si unghiile consumă mult silicon. În plus, siliconul continut în acidul silicic grăbeste procesul de vindecare. Mai mult, siliconul stimulează dezvoltarea tesutului conjunctiv, ajutând la o crestere sănătoasă a părului si unghiilor. Pe măsură ce organismul îmbătrâneste retine tot mai putin silicon, ceea ce reduce elasticitatea si puterea de întindere a tesuturilor de legătură. Coada calului se recomandă astfel în prevenirea cariilor si fortifierea unghiilor fragile.

În prezent se întreprind studii cu privire la persoanele care au valoarea colesterolului ridicată si rolul pe care-l au fitocomplecsii din diferitele specii de Equisetum.

Coada-șoricelului având proprietăti depurative, mineralizante si vitaminizante, este o plantă tonic-amară, astringentă si diaforetică, cu efecte benefice asupra digestiei, precum si asupra aparatului digestiv si urinar. Este folosită ca adjuvant în gastrite, colecistite, enterocolite, afectiuni uro-genitale.

Principalele ingrediente active ale plantei sunt: uleiurile volatile, principiile amare, taninurile, flavonidele, acidul salicilic, sequiterpenele si potasiul. Uleiurile volatile alină crampele intestinale, linistesc durerile de stomac si actionează împotriva inflamatiilor. Achileina – substantă amară de natură glico-alcaloidicǎ – reduce timpul de coagulare a sângelui, măreste de 4 ori cantitatea de bilă secretată si reduce tensiunea arterială, probabil datorită continutului în colină. Flavonidele au efect antibiotic – este de precizat că extractele eterice au actiune fitoncidă (antibiotică), în timp ce extractele apoase sunt inactive în acest sens. Acidul salicilic diminuează durerea, iar sequiterpenele si potasiul reduc extinderea edemelor, având efect diuretic.

Pentru actiunea sa antihemoragică este util în special în metroragii si afectiuni hemoroidale. Se foloseste si ca imunostimulent în prevenirea si tratamentul complementar al gripei, crescând rezistenta la infectii bacteriene si virale.

Folosit extern produsul ajută în cazuri de arsuri minore si răni deschise si grăbeste procesul de vindecare.

Frunzele de Mesteacăn au efect diuretic, cu eliminare de acid uric, diaforetic, hipotermizant, hipocolesterolemiant. Sunt recomandate în curele de detoxifiere, pentru proprietățile diuretice, în tratarea gutei și în afecțiuni reumatismale cornice. Principiile active conținute de frunzele de mesteacăn sunt: saponozide triterpenice pentaciclice, flavone, heterozide fenolice, heterozide ale linalolului, ulei volatile, taninuri, rezine, triterpene, sterol, vitamina C, glucide, săruri minerale.

Sânzienele contin polifenoli: izoqurcetină, rutozid; asperulozid, acid clorogenic, monotropeozid, palustrozid si altele.

Actiunea farmacologică a acestei specii a fost putin studiată. Se utilizează pe scară redusă ca diuretic, depurativ si usor sedativ. Există însă date în literatură care conferă plantelor din genul Galium proprietăti miraculoase în tratarea unor boli de rinichi (pionefrite), boli de piele de natură canceroasă, cancerul limbii etc.

Produsele pe bază de sânziene ajută la eliminarea germenilor patogeni de la rinichi, ficat, pancreas si splină, precum si în cazul unor tulburări ale sistemului limfatic si junghiuri intercostale. De asemenea se recomandă ca adjuvant în epilepsie, isterie, boli de nervi.

Folosite extern, sânzienele dau rezultate în boli de piele, răni, furuncule si ajută la întinderea tenului ofilit. Sub formă de gargară se recomandă în: ulceratii în gură si pe limbă, afectiuni ale tiroidei si laringelui.

Florile de Gălbenele contin glicozizi flavonici ca: izoquercitina, narcizina, neohesperiozida, rutozidul, terpenoida, alfa- si beta- smirina, lupeol, longispinogenină, steroli, ulei esential, arvozida A, pigmenti carotinoidici, calendulină si polizaharide.

Comisia Europeană a raportat actiunea antiinflamatoare si vindecarea rapidă a rănilor prin aplicatii locale. Cercetările „in vitro” au demonstrat si actiunea antibacteriană.

Cercetările din tara noastră au demonstrat actiunea antitrichomonazică a extractelor liofilizate din florile de gălbenele.

Având proprietăti cicatrizante si calmante, gălbenelele se recomandă în gastrită hiperacidă, ulcer gastric si duodenal, calmarea durerilor menstruale, mai ales la persoanele anemice, si reglarea ciclului menstrual.

Extern ele se pot folosi, sub formă de comprese, în răni care se vindecă greu, ca ulceratii, plăgi cu puroi, arsuri, degerături, acnee, eczeme, deoarece principiile active din gălbenele au însusirea de a stimula circulatia sângelui la nivelul tesuturilor, grăbind astfel cicatrizarea rănilor; în varice, inflamatii oculare, panaritiu. Sub formă de gargară si spălături se recomandă în gingivite, stomatite, activarea circulatiei periferice la tenurile uscate.

În literatura de specialitate se semnalează că Leurda contine ulei volatil ce contine sulf sub formă de sulfură de vinilin, polisulfură de vinilin; flavonide; vitamina C. Frunzele contin acid folic (acidul folic are efecte homeopatice si stimulează cresterea celulelor rosii) si un grup de vitamine B.

În medicina noastră populară frunzele de Leurdă sunt considerate a avea proprietăti depurative, antiscorbutice, diuretice si de activare a peristaltismului intestinal. În alte tări este considerat un bun remediu depurativ, în prevenirea arterosclerozei, în eliminarea viermilor intestinali, în insomnie si tulburări cardiace.

Leurda se recomandă în cura de primăvară, ajutând la eliminarea substantelor toxice din organism si la ameliorarea multor altor afectiuni si chiar indispozitii. Vitamina C, continută de frunzele de Leurdă, ajută în general la întărirea imunitătii organismului. Unele stări de nervozitate sunt cauzate de lipsa anumitor vitamine, astfel că preparatul pe bază de Leurdă poate constitui un valoros supliment nutritiv, datorită substantelor active pe care le contine.

Merisorul sau altfel spus arbustul pitic Vaccinium vitis-idaea L., asemănător cu Afinul, creste în zone montane, la altitudini de peste 1300 m. Are frunze permanent verzi si acoperă solul ca un covor. Florile sunt campanulate, albe sau rosietice. Datorită fructelor sale rosii, în popor i se mai spune coacăz de munte.

În medicina noastră traditională Merisorul are o veche utilizare în tratamentul gutei, reumatismului, în cistite, pielite, litiaze renale, afectiuni ale căilor urinare purulente, hematurie si diaree si în hipertrofie de prostată. Pentru mărirea alcalinitătii urinei, mai ales în gută, se recomandă adăugarea unui vârf de cutit de bicarbonat de sodiu în infuzii si decocturi.

Nevoit să facă fată unor aspre conditii climatice – rezistă la geruri de 40 de grade, la vânturile cele mai puternice, creste pe soluri acide – Merisorul si-a dezvoltat un sistem de apărare extrem de puternic, menit să facă fată cu succes aproape oricărei boli produse de bacterii, virusi sau fungi. Frunzele de Merisor contin 3,5 – 8% arbutozid, glicozid de natură hidrochinonică, hidrochinonă liberă, metilarbutozid, flavonoizi, taninuri, ericolină, acid chinic, derivati triterpenici (acid ursolic si oleanic), săruri de magneziu si alte săruri ale acizilor organici, vitamina C. Cercetări mai vechi efectuate în tara noastră au identificat în Merisor derivati flavonici, leucoantociani si glicozizi flavonici: leucocianidina si flavonoli glicozidici; leucocianidină, quercetol, cianidină, precum si derivati fenilpropanolici etc.

Datorită continutului de biohidrochinonă au o remarcabilă actiune antimicrobiană. Acest compus prin hidroliza arbutinei si metilarbutinei, a glucuronidei si a sulfatului acesteia, prin intermediul ficatului eliberează noi substante antibacteriene. Un studiu recent cu privire la metabolismul arbutinei în organismul uman a demonstrat că produsii continând arbutină, administrati pe cale orală, se regăsesc astfel în urină: 70% ca hidrochinone-glicuronide si sub formă de sulfati, care se elimină încet, ceea ce justifică actiunea bactericidă a produselor standardizate pe bază de frunze de Merisor. Hidrochinona are o gamă largă de actiune antibacteriană în tratamentul tractului urogenital împotriva Escherichia coli, Stapylococcus aureus, streptococilor, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas aeruginosa etc.

S-a mai demonstrat că preparatele din Merisor au actiune antiinflamatorie în confruntarea cu diferite substante iritante: desametazone, prednizone, indometacină etc. administrate parenteral. Actiunea antiinflamatorie se manifestă si la nivelul mucoaselor vezicale si urinare.

Recent cercetătorii japonezi au descoperit că preparatele din Merisor actionează si asupra antitirozinazei, inhibând sinteza melaninei, prin intermediul hidrochinonei.

Mentionăm că toate preparatele pe bază de Merisor sunt contraindicate în graviditate si lactatie, fiind posibilă o actiune asupra musculaturii uterine.

Cercetările efectuate în tara noastră au demonstrat că înlocuirea frunzelor de Arctostapylos ura-ursi (Strugurii ursului) – specie similară Merisorului, dar ocrotită în România – cu Merisorul prezintă avantajul că specia noastră comună din Muntii Carpati contine mult mai putin tanin, astfel că dozele terapeutice pot fi mărite.

Utilizarea Păpădiei are o veche si lungă traditie, fiind folosită în numeroase sisteme de medicină traditională. În medicina traditională românească are multiple recomandări: tonic amar si general, diuretic depurativ (cu eliminare masivă de colesterol), eupeptic,  hipocolesterolemiant, decongestiv, normalizează circulatia sangvină, tonifiant al pielii etc. Se utilizează ca adjuvant în boli ce implică un dezechilibru glandular: obezitate, afectiuni hepato-biliare (măreste secretia biliară, combate constipatia survenită în urma unor disfunctii hepatice). Prin diureza pe care o produce ajută la eliminarea toxinelor din organism si, indirect, în eczeme si alte boli de piele, în gută, reumatism si ateroscleroză. Frunzele proaspete de primăvară, remineralizante si detoxifiante, se folosesc în salate sau preparate culinare. În uz extern se recomandă în celulită, varice, ten iritat, înrosit, cu pete, pistrui.

O mare parte din utilizările empirice ale preparatelor pe bază de Păpădie au fost confirmate pe baza cercetărilor stiintifice.

Frunzele si rădăcinile de Păpădie contin lactene triterpenice (endesmanolide si germacranotide); triterpene (beta-amarină, taraxol si taraxerol); hidrati de carbon (inulină 2% primăvara si 40% toamna); carotenoide în special luteină; acid gras miristic; flavonoide (apigenină si luteolină); acizi fenolici, cafeic si clorogenic, fitosteroli: sitosterol, stigmasterol si taraxasterol; zaharuri între care fructoză cca. 18% primăvara; vitamina A până la 14 000 U.I. la 100g plantă; colină, mucilagii, pectine si săruri minerale, în special potasiu (1,8 - 4,5%), azot, calciu, fosfati si vitaminele B, C si D – vitamina C este în cantităti mari primăvara, înainte de formarea tulpinii florifere.

Comisia Europeană a aprobat utilizarea în uzul intern a preparatelor pe bază de frunze si rădăcini de Păpădie, în tulburările fluxului biliar, în stimularea diurezei, în anorexie si dispepsie. Majoritatea forurilor stiintifice de fitoterapie recomandă extractele pe bază de Păpădie în restabilirea functiilor hepato-biliare, în dispepsii, în afectiuni gastro-intestinale, în balonări, flatulentă si stimularea diurezei.

tintaura este socotită unul din cei mai puternici „detergenti” naturali pentru otrăvurile din organism, adică una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante. Are un gust amar accentuat, de aceea se mai numeste si Fierea pământului. Pentru uz medicinal se recoltează partea aeriană a plantei.

Substantele amare din tintaură sunt reprezentate de secoiridoid glucozide în special swertiamarina, gentiopicrină si swerozide, esteri ai acestei substante, centapicrina, centaurozide, secologanină, gentianină, xantone metoxilate, eustomina etc. Aceste substante amare, prin act reflex, stimulează secretia sucului gastric si a bilei si, ca urmare, sporesc pofta de mâncare si favorizează digestia.

Alte constituente chimice ale plantei sunt: acizi fenolici ca p-cumarina, acid ferulic, protocatechnic, beta-sitosterol, stigmasterol, triterpenoide, substante minerale.

În continuare vom enumera cele mai importante afectiunile în care sunt recomandate diferite preparate pe bază de tintaura:

Febra: mecanismul prin care reduce temperatura corpului este încă o enigmă. Se stie că anumite substante pe care le contine au efect sudorific, activând astfel un mecanism natural de reglare a temperaturii organismului, însă acest efect nu explică până la capăt puternica actiune febrifugă a plantei. Contra acceselor de febră, indiferent de cauza lor, adultilor li se administrează câte o lingurită de extract hidroalcoolic de tintaură, de 4-6 ori pe zi. Copiilor li se administreaza siropul de tintaură, 4-6 lingurite pe zi, dar nu mai mult de trei zile la rând.

Intoxicatii alcoolice, intoxicatii cu substante chimice:organismul poate fi intoxicat din cauza alimentelor greu digerabile ori a fumatului, a consumului exagerat de alcool sau a ingerării voluntare sau involuntare de substante chimice. În aceste cazuri, preparatele din tintaură ajută organismul să elimine toxinele care-l sufocă, prin scaun, urină si transpiratie. Cel mai important efect în aceste cazuri este cel drenor si protector hepatic, tintaura ajutând ficatul – cel mai solicitat organ în cazul intoxicatiilor – să îsi exercite functia de „filtru al otrăvurilor” care intră în organism, stimulând ulterior procesul de regenerare a celulelor hepatice.

De asemenea este foarte eficientă în hepatită virală de tip A, B, C, în special în fazele incipiente ale bolii, inhibând – se pare – proliferarea virusurilor si încetinind foarte mult ritmul de evolutie. Este de mentionat faptul că în hepatite consumul de alcool este interzis, deci tintaura nu trebuie consumată sub formă de tinctură, ci de pulbere: se iau patru lingurite de pulbere de tintaură pe zi, în cure de o lună de zile, cu 7-10 zile de pauză. În cazurile avansate de hepatită, când apar deja modificări structurale la nivelul ficatului, tintaura se administreaza combinată în proportii egale cu iarba de Anghinare (Cynara scolymus).

Diskinezie biliară: se recomandă cure de trei săptămâni, timp în care se administrează, înainte de fiecare masă cu un sfert de oră, câte o lingurită de extract hidroalcoolic de tintaură, diluat cu putină apă. Are un puternic efect stimulent asupra musculaturii netede de la nivelul veziculei biliare, favorizând vărsarea bilei în colecist. Este foarte eficientă si în prevenirea colecistitei si mai ales a litiazei biliare.

Constipatie atonă: se iau după fiecare masă 30 de picături de extract hidroalcoolic de tintaură diluate în 3-4 linguri de vin, având un intens efect de stimulare a peristaltismului întregului tub digestiv, inclusiv a colonului, ajutând astfel la eliminarea materiilor reziduale prin scaun.

Adjuvant contra giardiei: se administrează o lingurită de extract hidroalcoolic de tintaură, după care se ia la un sfert de oră medicamentul sau remediul natural prescris de medic contra acestei afectiuni. tintaura stimulează puternic peristaltismul întregului tub digestiv, ajutând substantele active cu efect giardinocid să actioneze mult mai eficient. S-a constatat că efectuarea tratamentului cu tintaură, în paralel cu cel clasic, creste foarte mult procentajul de reusită al acestuia din urmă în combaterea parazitilor tubului digestiv.

Convalescentă, anorexie: înainte de fiecare masă, se beau 30 picături de extract hidroalcoolic de tintaură, diluate în câteva linguri de vin. Acest remediu, pe de o parte, stimulează capacitatea de digestie si normalizează apetitul, iar pe de altă parte, îmbunătăteste simtitor capacitatea de asimilare, în special a mineralelor constitutive si a oligoelementelor.

Balonare, dispepsie: cu cinci minute înainte de a mânca, se ia pe stomacul gol o lingurită de extract hidroalcoolic de tintaură. Este un tratament simplu, însă foarte eficient, deoarece stimulează secretia de sucuri digestive, secretia de bilă, normalizează si usurează digestia. Este foarte util acest remediu si pentru cei care fac frecvent indigestii.

Obezitate: se ia o lingurită de pulbere de tintaură cu jumătate de oră (nu mai putin) înaintea fiecarei mese, oricât de neînsemnată cantitativ ar fi respectiva masă. Pe cât posibil, planta se tine în gură câteva minute, după care se înghite cu apă. Tratamentul durează minimum trei luni si are efecte foarte puternice, mai ales atunci când este asociat si cu un regim alimentar adecvat. Dacă în cantităti mici plantele amare stimulează apetitul si asimilarea, în doze mari, repetate si luate pe o periodă îndelungată de timp, aceste plante au efectul invers, stimulând procesele de dezasimilare si diminuând pofta de mâncare. Mai mult, tintaura este foarte utilă în procesul reducerii greutătii corporale, deoarece favorizează procesele de eliminare (prin transpiratie, scaun, urină), scoate apa din tesuturi, măreste tonusul fizic si psihic, favorizând o viată activă.

Adjuvant în leucemie: se tin cure cu sirop de tintaură timp de două luni, cu două săptămâni de pauză între ele. Se iau patru-sase lingurite pe zi, între mese. O eficientă si mai mare o are tratamentul cu pulbere de plantă, din care se ia câte o jumătate de lingurită de trei-patru ori zilnic, pe aceeasi perioadă de timp. Mecanismul de actiune al tintaurei în această afectiune este deocamdată prea putin elucidat, însă este cert că administrarea ei pe o perioadă suficient de lungă ajută la normalizarea proceselor de productie a elementelor figurate ale sângelui.

Ca mod de administrare se recomandă preparatele lichide din plantă, cu o jumătate de oră înainte de masă, iar în dispepsii după masă. În timpul crizelor biliare se utilizează cu prudentă, întrucât poate produce contractii ale musculaturii netede si poate agrava durerile. Ca si alte preparate ce contin substante amare, este contraindicată în ulcerul peptic. Nu se recomandă în graviditate si lactatie fără avizul medicului, deoarece poate produce contractii uterine. De asemenea, este contraindicată în doze mari (peste două grame pe zi) persoanelor foarte slăbite, casectice, deoarece efectul său tonic amar foarte puternic este greu de suportat de un organism devitalizat.

Cuprins si Rasfoire
Cele mai noi produse din aceeasi categorie
mobilpay visa si mastercard visa mastercard PayPal Logo

www.agaton.ro