Sărmanul post! Câte mustrări, câte defăimări și prigoane nu îndură! Dar iată că totuși, prin mila lui Dumnezeu, dăinuiește. Cum altfel s‑ar putea? Căci temelia lui este trainică! Domnul a postit, apostolii au postit și toți sfinții lui Dumnezeu au ținut post aspru, astfel încât, dacă ni s‑ar da să cercetăm toate lăcașurile Raiului, nu am găsi acolo pe nimeni care să nu fi postit. Căci așa se cuvine. Prin încălcarea postului se pierde Raiul; ținerea unui post aspru trebuie să se numere printre mijloacele de redobândire a Raiului pierdut...
Îndată ce i se trezește cuiva cât de puțin grija de suflet, numaidecât începe să postească, și cu cât mai mare îi e grija, cu atât mai mult și mai aspru postește. Din ce motiv? Deoarece prin post sporește mai repede și își stăpânește mai ușor sufletul. Cine refuză să postească, acela nu pune preț pe mântuire. Căci unde pântecele face legile, acolo pântecele este dumnezeu. Iar cel pentru care dumnezeu este pântecele, acela este dușmanul Crucii lui Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru.
Sf. Teofan Zăvorâtul
Harta site
www.agaton.ro
Revista ortodoxă
