Traind dragostea lui Dumnezeu

Iar în Kiev era Maica Alipia, minunata, dumnezeiasca Stareță! Pe lângă ea trăia o mare de pisici și pisicute, și toate bolnave: oarbe, slabe, șchioape - le aduna pe toate: care, cum, și apoi se îngrijea de ele, le dădea mâncare, le lecuia. Din pădure adesea ieșea un elan, iar Maica și pe el îl hrănea. Și mai avea găini. De fapt, adevărul este că atunci când ieșea afară, sau mergea undeva, ca la un semnal nevăzut, toate animăluțele din împrejurimi dădeau fuga la ea. Era uimitor să ezi asta. Mergea înconjurată de tot felul de animale, pe care le mângâia, le alina, le hrănea. Știu că dată a spus unui apropiat că înțelege ce spun aceste viețuitoare lăsate de Dumnezeu să ne facă viața mai frumoasă. Și personal, eu sunt cu totul convins că așa era, pentru că smerenia acestei nevoitoare și dragostea ei erau aproape fără hotare. Iubirea ei se revărsa atât asupra oamenilor, cât și asupra necuvântătoarelor. Ziceai că în piept la ea bate nu una, ci toate inimile de mamă de pe pământ.