Imperiul-satelit. Guvernarea romaneasca in Transnistria

Partea I: Crearea si administrarea Transnistriei

Cucerirea si delimitarea Transnistriei

Definirea obiectivelor si atingerea limitelor ocupatiei

Configurarea administratiei Transnistriei

Guvernarea Transnistriei

Partea II: Transformarea si exploatarea Transnistriei

Romanizarea Transnistriei

Civilizarea Transnistriei

Exploatarea resurselor economice

Partea III: Reactia fata de ocupatia romaneasca

Acomodare si colaborare

Rezistenta, etapa I: Dezastrele

Rezistenta, etapa II: De la refacere la reinviere

Concluzii

 

La împlinirea a opt decenii de la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, campania din Est, unul dintre cele mai traumatice evenimente ale istoriei noastre, are ecouri încă vii în memoria generațiilor de azi.

Imperiul-satelit este o investigație aprofundată a istoriei politice și sociale a zonei din Ucraina sud-vestică aflate sub ocupație românească în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Transnistria a fost singurul teritoriu sovietic ocupat administrat de o altă putere decât Germania nazistă, o recompensă pentru participarea României la Operațiunea Barbarossa.

Contribuția extrem de valoroasă a lui Vladimir Solonari la istoria celui de-al Doilea Război Mondial se concentrează asupra a trei aspecte principale ale stăpânirii românești în Transnistria: pornind de la descoperiri fascinante din arhive necercetate până acum, Solonari examinează cucerirea și delimitarea regiunii, administrarea românească a noului teritoriu și reacția localnicilor la ocupație.

Ce voia România de la această cucerire? Prima secțiune a cărții analizează țintele politice ale României și participarea ei la invadarea URSS. Solonari reconstituie felul în care administratorii români au încercat, în moduri contradictorii și incoerente, să „românizeze“ și să „civilizeze“ Transnistria, în același timp aruncându-i acolo pe cei 150.000 de evrei și 20.000 de romi deportați dintr-o Românie purificată rasial. Imperativele războiului total au făcut până la urmă ca exploatarea economică a regiunii să devină prioritară în raport cu orice alte scopuri pe care le vor fi avut românii. În secțiunea finală, istoricul discută despre colaborarea și rezistența localnicilor, explorând în special relațiile administrației cu populația locală creștină, care inițial i-a întâmpinat pe ocupanți ca eliberatori de sub opresiunea sovietică.

„Din copilărie am iubit istoria, și sunt foarte fericit că am păstrat acest interes viu până acum. Este o disciplină fascinantă și indispensabilă pentru educarea oamenilor în spiritul democrației și toleranței, pentru formarea unor buni cetățeni ai țărilor lor și ai comunității internaționale. Să fii un istoric bun și onest este una din cele mai onorabile vocații umane.“ — VLADIMIR SOLONARI