Evenimente
Hristologia este învățătură ortodoxă despre cele două firi și persoana lui Iisus Hristos, care în forma ei definitivă a fost elaborată de Sinoadele Ecumenice (în special de Sinodul I Ecumenic, Sinodul IV Ecumenic și Sinodul VI Ecumenic) prin revelație dumnezeiască, prin sinteza datelor Noului Testament și teologia patristică bizantină. Tot în această perioadă s-a elaborat vocabularul hristologic: persoană, unirea ipostatică sau ’’enipostazierea’’ naturii umane în persoana Cuvântului, perihoreza sau întrepătrunderea reciprocă fără a se confunda a Persoanelor Sfintei Treimi, unitatea de ființă a lui Dumnezeu întreit în Persoane, îndumnezeire prin Hristos a firii omenești.
Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, este a doua persoană a Sfintei Treimi, despre Care Sinodul de la Niceea (art. 2-7) afirmă că S-a născut din Tatăl mai înainte de toți vecii: ’’Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel ce este de o ființă cu Tatăl...’’
În expunerea noastră ne vom referi la contribuția adusă de Sfinții Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama și Dumitru Stăniloae la teologia hristologică. Teologia hristologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul se axează pe cele două naturi ale lui Hristos, cea divină și cea umană, unificate în persoana sa unică. El a dezvoltat o teologie a unirii ipostatice, prin care cele două naturi (divină și umană) sunt unite fără confuzie, schimbare, diviziune sau separare, păstrându-și proprietățile, dar formând un singur Ipostas. Această concepție a lui Maxim Mărturisitorul a fost esențială pentru clarificarea ortodoxiei și pentru respingerea ereziilor precum monofizismul și monotelismul.
Teologia hristologică a Sfântului Grigorie Palama se concentrează pe cele două naturi ale lui Hristos, divină și umană, și pe modul în care acestea coexistă în Persoana unică a lui Iisus Hristos. Palamas a subliniat experiența directă a credincioșilor în Dumnezeu prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, o perspectivă profundă a credinței. El a apărat formula hristologică ortodoxă, conform căreia energia lui Dumnezeu se manifestă în lume și devine cognoscibilă prin energiile sale necreate. Ființa lui Dumnezeu nu poate fii cunoscută.
Teologia hristologică a Sfântului Dumitru Stăniloae este una profundă și originală, caracterizată prin accentul pus pe legătura dintre Hristos și persoana umană, prin viziunea sa filocalică și prin reînnoirea teologiei ortodoxe românești. El a reintrodus temele hristologice în teologia ortodoxă prin legarea lor directă cu spiritualitatea și cultul Bisericii. Subliniază că Iisus Hristos este modelul ultim și absolut al persoanei umane, Care deschide calea spre desăvârșire și comuniune cu Dumnezeu. Teologia sa este strâns legată de tradiția patristică, dar o reinterpretează prin prisma contextului modern și prin dialogul cu spiritualitatea ortodoxă. Teologia hristologică a Sfântului Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român este profund marcată de Filocalia, o colecție de texte despre desăvârșirea omului, care îi oferă o perspectivă unică asupra relației dintre Hristos și om. Prin gândirea sa, marele teolog al întregii ortodoxii contemporane a revitalizat teologia ortodoxă.
Harta site
www.agaton.ro
