Librăria Fereastra Sâmbetei și Editura Agaton (Făgăraș, str. Pe Vale nr. 10) vă invită la conferința Judecarea aproapelui: patimă și vindecare, care va avea loc Joi 23 martie 2023, ora 15.30.  Invitat: Conf. univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu.

Judecarea aproapelui: patimă și vindecare

Andrei Drăgulinescu

         Judecarea (osândirea) aproapelui este, după cum spun Sfinții Părinți, o manifestare tipică a trufiei.

Sfântul Ioan Scărarul scria că „Diavolii încearcă în orice chip să ne facă să păcătuim. Când nu izbutesc, atunci ne fac să-i judecăm pe cei ce păcătuiesc.”

De aceea, dacă vom învăța să nu îi mai judecăm pe ceilalți, aceasta ni se va face urcuș duhovnicesc spre biruirea trufiei și spre virtuțile dragostei și smereniei.

În Evanghelie, Mântuitorul „interzice nemijlocit osândirea” prin cuvintele: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, şi cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura” (Matei 7, 1-2). În epistola către Romani, sfântul apostol Pavel explica de ce nu se cuvine să ne judecăm aproapele: „Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce disprețuiești pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea judecății lui Dumnezeu.” (Romani 14, 10); „Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, ești fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, căci aceleași lucruri faci şi tu care judeci” (Romani 2, 1).

Sfântul apostol Pavel întreba retoric: „Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia?” (Romani 14, 4), iar sfântul apostol Iacov dezvolta: „Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine ești, care judeci pe aproapele?” (Iacov 4, 12).

Ce înseamnă însă judecarea și cum se manifestă concret? Despre aceasta vom vorbi cu invitatul nostru, Andrei Drăgulinescu.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei și Editura Agaton (Făgăraș, str. Pe Vale nr. 10) vă invită la conferința Omul și timpul. Răscumpărarea timpului, care va avea loc Sâmbătă 18 martie 2023, ora 15.30.  Invitat: Conferențiar univ. dr. Andreescu Marius.

Conferențiar univ. dr. Andreescu Marius

Îmi amintesc de mărturisirea Sfântului Augustin (din Confesiuni): “Ce este timpul? Dacă nu sunt întrebat, știu. Dacă sunt întrebat, nu știu.” Timpul și eternitatea sunt în esența lor taine existențiale, dar asupra lor omul, prin rațiune și credință poate să reflecteze.

 Timpul este, paradoxal, subiectiv și obiectiv. Contează mult percepția personală asupra timpului. Timpul este așa cum îl vede fiecare, dar este si așa cum nu-l vede, dar îl văd alții.

 Grație timpului, orice și totul are o identitate, adică prezent, trecut si viitor. De fapt, timpul e finit la fel ca și spațiul, fiind realități create. Noi trecem prin el ca indivizi sau îl trăim ca persoane libere. Timpul, spune părintele profesor academician dr. Dumitru Stăniloae este „Intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului.”

 Omul încă din această existență trăiește atât în timp cât și în eternitate. Dialectica timpului și a eternității este continuă. Filosoful Wilhelm Windelband afirmă: ”A fi nemuritor înseamnă a fi purtător de valori veșnice, a fi o personalitate, căci personalitatea este expresia mărginită, temporală a valorilor nemărginite, veșnice”.

 Viața noastră pe acest pământ stă sub semnul trecerii și al morții. Din acest motiv, din cele mai vechi perioade ale existenței sale, omul a căutat un timp care să poată fi retrăit, adică să fie reversibil.

 Acesta este timpul sacru, un timp „recuperabil,” față de timpul profan sau istoric, marcat de evenimente ireversibile și deci „liniar.” În acest caz, timpul devine o „teofanie”, un prezent continuu, al întoarcerii inimii spre Dumnezeu și al intervenţiei Lui personale în viața noastră, un timp înnoitor și transfigurator, care poartă în sine promisiunea împlinirii omului prin har.

 Din acest motiv, ritmul timpului creștin nu mai este marcat de succesiunea unor evenimente trecătoare, plăcute ori neplăcute, ci este dat de Mântuitorul Iisus, care, prin întruparea Sa, a inaugurat un „timp nou”, cel al Împărăției lui Dumnezeu.

 Suntem datori să răscumpărăm timpul pierdut, să-l răscumpărăm prin credință, iubire, iertare și fapte bune, pentru a trăi bucuria timpului prezent și a veacului ce va să vie întru Hristos.

 Grija noastră trebuie să fie de a nu pierde timpul vieții care ni s-a dat în această lume, de a-l răscumpăra și transfigura prin dreapta credință lucrătoare în iubire milostivă și prin pocăință, și, astfel să conferim sens vieții noastre, iar sensul vieții este fericita viață acum și în eternitate, în comuniune cu Dumnezeu și prin Dumnezeu cu toți oamenii și cu toată creația.

 Acestea sunt câteva aspecte ale expunerii noastre.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită joi, 22 septembrie 2022, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema ”Locul și rolul omului în lume. Principiul antropic”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

Principiul antropic are la baza concepția conform căreia universul și legile sale funcționează într-un anume reglaj astfel încât să permită apariția omului și menținerea vieții.

Martin Heidegger își începea unul din cursurile sale cu o întrebare esențială: de ce există ceea ce există, de ce există totul mai degrabă decât nimic? Mai simplu spus, de ce există Universul, de ce existăm noi?

În contextul specific sceptic şi materialist al vremurilor noastre, această întrebare nu şi-a găsit încă un răspuns în cunoașterea științifică. Dar provocarea fiind lansată, mai mulți cercetători, din diferite domenii, au căutat să dea răspuns unei probleme derivată din întrebarea lui Heidegger: cum se face că existăm? Cum au putut da naștere niște condiții presupuse inițial haotice unui Univers atât de omogen și atât de ordonat la scară mare, așa cum este universul în care trăim noi astăzi?

Raționalismul științific și pragmatic a refuzat să admită răspunsul revelat pe care dreapta credință ortodoxă l-a dat de mult acestor întrebări.

În esență, acest principiu reprezintă o restabilire, în primul rând prin argumentele științei, a locului în Univers și un răspuns formulat de știință la întrebarea care este sensul și scopul existenței. Principiul conferă soluții și răspunsuri nu numai la întrebarea tradițională a cunoașterii – Ce este? –, ci mai ales la întrebarea Pentru ce existăm în acest Univers și în aceste legi ale naturii?. Mai mult decât atât, principiul antropic este o soluție științifică cu deosebire cosmologică, la armonizarea științei cu dreapta credință prin acceptarea de către știință a adevărului ontologic și de credință că lumea este creată de un Creator care veghează asupra ei și o conduce, și nu rezultatul legilor evoluției și în general a naturii.

Citeste mai mult

Au început înscrierile pentru festivalul concurs național „Suflet Românesc", destinat copiilor și adolescenților din clasele 0-12, organizat cu ocazia Zilei Limbii Române, de către Frăția Ortodoxă filiala din Făgăraș, în colaborare cu Protopopiatul Ortodox Român Făgăraș! 

   Detalii despre festival și formularul de înscriere care trebuie completat obligatoriu, de către participanți și concurenți, se găsesc aici: https://protopopiatulfagaras.wordpress.com/2022/07/17/inscrieri-la-festivalul-concurs-suflet-romanesc/

   Formularul de înscriere îl găsiți aici: https://forms.gle/fe4vpN3Vd6uxNGkV7
 
Vă așteptăm cu drag în număr cât mai mare!

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită joi, 18 august 2022, ora 15.00, la o masă rotundă cu tema " Între psalmodie și rock-and-roll: efectele muzicii asupra sufletului omului", având ca invitat pe Conferențiar univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu

Prezentarea va aborda câteva dintre cele mai răspândite și ascultate genuri muzicale, de la muzica bisericească ortodoxă la muzica cultă, folclor și muzică folk, apoi genurile muzicale moderne, de la pop-rock până la fenomenul subcultural al manelelor.

Vor fi tratate teme și vor fi conturate lămuriri la chestiuni ca: felul în care era cântarea primilor creștini; de ce Sfinții Părinți au hotărât ca slujbele bisericești să fie cântate, și nu doar rostite și de ce au ales ca dogmele și învățăturile dreptei credințe să fie însoțite de muzică; cum se cuvine să fie interpretate cântările bisericești; istoricul muzicii psaltice în spațiul românesc; despre cântarea corală (polifonică) în Biserică; de ce Biserica Ortodoxă nu admite cântarea instrumentală în cadrul cultului său.

Vor fi scoase în relief efectele terapeutice ale muzicii psaltice și ale muzicii culte. Se va face distincția între folclorul muzical autentic și cel contrafăcut. Se vor evidenția caracteristici ale muzicii folk și dacă aceasta l-ar putea înălța sufletește pe om.

De asemenea, vor fi menționate studii care atestă efectele ascultării unor genuri muzicale moderne, precum pop, rock, heavy metal, rap/hip-hop, jazz, muzică electronică de dans, ca și influența pe care o au videoclipurile asupra copiilor și adolescenților. Se va încheia cu o analiză a fenomenului manelelor.

Muzica poate să îl înnobileze pe om și să îi îmbunătățească sănătatea sufletească și chiar cea trupească, dar tot muzica ne poate îndepărta de Dumnezeu și ne poate coborî la nivelul patimilor josnice. Cunoscând toate acestea, putem respinge mai ușor ceea ce ne face rău, ceea ce ne aduce vătămare, și să îmbrățișăm acele creații muzicale care ne apropie de Dumnezeu, ne înalță sufletul și îl umplu de har.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită vineri, 12 august 2022, ora 15.00, la o masă rotundă cu tema " Locul și rolul omului în lume. Principiul antropic", având ca invitat pe Conferențiar univ. dr. Marius Andreescu.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei (Asociația Ortopraxia) vă invită vineri, 1 iulie 2022, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema ”De la lege și morală la har și libertate”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

Citeste mai mult

Poate că cea mai importantă calitate pe care ar trebui s-o avem în vedere pentru o viață cât mai autentică e discernământul. A deosebi duhurile este esențial. După o anumită definiție minunile sunt suspendări temporare ale legilor naturale. Firile credule văd minuni peste tot și pentru asta sunt acaparate relativ ușor de tot felul de misticisme superstițioase. Dimpotrivă, cei care sub imperiul raționalismului nefiltrat explică absolut totul, pot la fel de ușor să piardă dimensiunea suprafirească (nu nefirească) a vieții ca dar  permanent al Creatorului.  Minuni și false minuni au fost tot timpul însă acceptăm și că de prea multe ori mintea ne minte. Criteriul adevărului este în a vedea lucrurile prin ochii lui Hristos. Redescoperirea Chipului Lui în noi ca persoane constituie fundamentul nobleții noastre ca făpturi destinate revelației naturale și supranaturale în folosul mântuirii personale și comunitare "în Hristos și în Biserică". Căci Biserica , Trupul lui Hristos, este "stâlpul și temelia adevărului".

Partea a II-a: "Minuni și false minuni: discernământ, bucurie, Tainele și Sfânta Liturghie" - Viața noastră este o minune în sine și numai dacă avem con-știință o înțelegem ca atare. Iar a avea conștiință înseamnă că la un capăt de trăire să fie Dumnezeu și la celălalt omul curățit de păcate.   

    Ce este minunea? De ce ochii noștri nu mai văd minunile noastre cele de toate zilele? Răspunsul ni-l dă tot Domnul Hristos: poate că Îl urmăm nu pentru minuni, ci ca să mâncăm din pâini și să ne săturăm. În tina de pe ochii minților noastre cel viclean, tatăl minciunii, clocește mormolocii devenind monștrii alunecoși ai dependenței de păcatele devenite prin repetiție patimi în toată regula. Mai mare decât a vedea minuni este a ne vedea păcatele și neajunsurile. Prin curăție intrăm în Împărăție.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei (Asociația Ortopraxia) vă invită marți, 21 septembrie 2021, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Distributismul - model economic și social construit pe valori crestine”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

Distributismul este o doctrină social-economică născută în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Materializare a principiului creștin de dreptate socială, distributismul s-a cristalizat teoretic la începutul secolului XX, propunând o a treia cale, între capitalism și socialism-comunism.

Acest model economic și social a fost adesea prezentat în contrast atât cu socialismul cât și cu capitalismul, considerate de distributiști a fi minate de deficiențe și exploatare. Thomas Storck afirmă că: „atât socialismul cât și capitalismul sunt produsul iluminismului  european și de aceea sunt forțe modernizatoare și antitradiționaliste. În schimb, distributismul caută să subordoneze activitatea economică vieții umane în ansamblu, vieții noastre spirituale, intelectuale și familiale”.

Distributismul nu este doar o doctrină economică, ci un model filosofic, economic, social și cultural întemeiat pe tradiția şi valorile creștine. Spre deosebire de socialism-comunism şi de capitalism, distributismul nu este exclusivist, el poate coexista cu alte sisteme și chiar funcționa în cadrul lor. Distributismul nu agreează nici colectivismul centralizator, nici individualismul, care dezbină societatea. El presupune existența unor relații sociale bazate pe principiile solidarității și subsidiarității, pe dreptul de proprietate privată și cooperatistă, dar și pe valorile morale ale dreptei credințe ortodoxe.

Încercăm să argumentam că distributismul, ca model economic și social este actual și reprezintă o alternativă la ordine economică și socială contemporană, bazată pe economia de piață, pe concurență, acumulare, consum, exclusivism social, discrepanțe sociale, ateism, transformarea omului în individ, îngrădirea libertății, degradarea mediului natural, cultural și spiritual.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei (Asociația Ortopraxia) vă invită marți, 17 august 2021, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Libertatea ca fericire și sclavii fericiți”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

     Au existat și există pe tot parcursul istoriei sclavi ai unei fericiri iluzorii. Cei care trăiesc în păcate de tot felul și consideră plăcerea păcatului ca fericire sunt un astfel de exemplu. Sclavii unei fericiri iluzorii sunt și cei care doresc puterea și se află la putere, autori ai unei demagogii ieftine, dar uneori cu efecte față de populație. Frica este păcatul fundamental care se opune în mod absolut fericirii, dar care paradoxal, este folosită și implementată de guvernanți pentru a domina și a supune populația, cu iluzia unei fericiri, care oricum este contrară firii. Fericirea iluzorie a păcatului, a puterii, a fricii și a grijii de multe, a egoismului, a săvârșirii răului, a autosuficienței este de fapt nefericirea cea mai adâncă.

     Cuvintele Sfântului Apostol Petru sunt nemuritoare și cu înțeles adânc, mai adânc decât cuvintele oricărui filosof:’’Căci rostind vorbe trufașe și deșarte, ei momesc întru poftele trupului cu desfrânări, pe cei care abia au scăpat de cei care viețuiesc în rătăcire. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei însăși robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruiește, aceea te și stăpânește’’(Sf. Apostol Petru, A doua epistolă sobornicească, 2,18,19).           

   Fericirea adevărată este asociată cu libertatea pe care o dă dreapta credință ortodoxă, dreapta viețuire, dreapta făptuire și harul dumnezeiesc. Atât în plan individual cât și social numai omul cu adevărat liber este și fericit. Liber și fericit este și cel care se află în suferință și își asumă suferința pentru Hristos.

   Numai un popor sau o societate libere sunt cu adevărat fericite. Omul stăpân pe sine, pe patimile sale, cu credință statornică și tare, cu iubire și cu frică de Dumnezeu, cu iubire milostivă față de toată creația este pe drumul împlinirii adevăratei fericiri, este un om liber.

   Prin urmare, există pe de o parte fericirea autentică a adevăratei libertăți, iar pe de altă parte robia generată de iluzia fericirii, sclavie instituită pentru timpul prezent dar și pentru viitor de către guvernanți sau sclavia liber asumată a păcatului.

   Marin Voiculescu spune că „robii culturii sunt fii libertății”; spre deosebire, „sclavii fericiți” nu sunt fii libertății.

     În această viață fericirea este întotdeauna în precaritate, nici un om nu o pate împlini plenar. Destinul omului estre desăvârșirea întru Hristos. Iar desăvârșirea este singura și adevărata fericire. Această cale, a desăvârșirii începe acum și continuă în eshatologie. Important este să fim pe calea Mântuitorului’’, care ne spune: Eu sunt calea , adevărul și viața’’(Ioan, 14,6).

       Trebuie să facem distincție între fericirea adevărată, precarități ale fericirii și iluzia fericirii.

Citeste mai mult