Relația dintre creștinism, om și societate în epoca inteligenței artificiale (IA) reprezintă una dintre cele mai complexe provocări teologice, etice și sociale ale lumii contemporane. Tehnologia nu mai este un simplu instrument, ci un mediu care reconfigurează modul în care muncim, comunicăm și ne înțelegem propria umanitate.

Creștinismul afirmă că omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Această demnitate nu se arată din capacitatea de calcul sau din eficiență (unde IA excelează), ci din capacitatea de a iubi, de a avea conștiință, libertate morală și o relație spirituală cu Creatorul. Chiar dacă algoritmii pot simula empatia sau creativitatea, perspectiva creștină subliniază că mașinile nu au suflet, conștiință de sine sau capacitate de mântuire. IA este o creație a omului, nu o nouă formă de viață spirituală.

       Creștinismul pune un accent deosebit pe dreptatea socială și protecția celor vulnerabili, zone profund afectate de automatizare. IA riscă să facă din om un simplu individ, un mijloc, în acest fel afectând dar ne putând să desființeze capacitatea omului de persoană liberă, demnă,  daruri primite de la Dumnezeu.

        Algoritmii pot perpetua prejudecăți sau pot fi folosiți pentru supraveghere totalitară și control social. Morala creștină cere ca tehnologia să fie guvernată de transparență, echitate și responsabilitate, respingând transformarea omului într-o simplă statistică sau într-un produs comercial (capitalismul de supraveghere). Folosirea discreționară de către guvernanții  atei a inteligenței artificiale afectează grav existența și exercitarea drepturilor fundamentale ale omului.

         Creștinismul este o credință a întrupării și a comunității reale (Biserica ca Trup al lui Hristos). Relațiile mediate exclusiv de ecrane, algoritmi de recomandare sau chatboți pot crea o iluzie a conexiunii, dar golesc relațiile de prezența fizică, jertfă și empatie autentică.

        Creștinismul privește suferința, vulnerabilitatea și moartea ca realități ale condiției umane de după cădere, care sunt depășite nu prin tehnologie, ci prin Înviere. Tentația de a deveni nemuritori prin propriile forțe tehnologice este văzută ca o formă modernă a păcatului originar (dorința de a fi ca Dumnezeu fără Dumnezeu).

       În fața tendinței de a căuta confort în interacțiuni cu asistenți virtuali, Biserica are rolul de a rămâne un spațiu al întâlnirii autentice, unde suferința și bucuria sunt împărtășite direct de oameni reali.

       Creștinismul nu respinge tehnologia în sine, ci o privește ca pe o expresie a creativității umane dăruite de Dumnezeu. Totuși, în epoca inteligenței artificiale, rolul creștinismului este acela de a funcționa ca o busolă morală și antropologică, amintind societății că mașina trebuie să rămână în slujba omului, iar omul în slujba semenilor săi și a lui Dumnezeu.

        În dialogul nostru vom  aprofunda această temă

Citeste mai mult

Asociaţia Ortopraxia vă invită la conferinţa şi masa rotundă (CAFEDEMIA) cu tema Tradiția apostolică sau practicile locale privind Sfânta Împărtășanie? susținută de Dani Andrei ROBERT de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos” din Galați.

• Tradiția canonică și scripturistică a Sfintei Împărtășanii: obiceiul sau legea divină?
• Poate exista o rânduială uniformă sau un scop comun la care toți creștinii sunt chemați să aderăm?
• Există indicii scripturistice și normative care pot arăta practica corectă a primirii Sfintei Taine a Împărtășaniei?
• Există un tipar fundamental pentru toți creștinii, care ar trebui să fie propovăduit de preoți și primit în conștiința mirenilor?

   Vom desface firul în patru și vom încerca să îndepărtăm norii necunoștinței. Vom lua pulsul Tradiției și al Bisericii printr-o dezbatere atât intelectuală, cât și profund duhovnicească, așezând față în față temeiurile Scripturii și normele canoanelor, pentru a epuiza acest subiect până la capăt și pentru a ajunge la o linie normativă privind practica corectă a administrării Împărtășaniei, cercetând practicile populare și obiceiurile regionale, verificând izvorul din care s-au născut și influența pe care o au asupra credincioșilor.

Citeste mai mult

Asociaţia Ortopraxia vă invită la lansarea a două cărți de poezii ("Râu vertical" și "Deasupra curcubeului") având invitați pe Adrian Eugen Moraru – autorul cărților, Pr. Dr. Ciprian Bîlbă, Loredana Cristolovean - membră în Liga Scriitorilor din România, prof. Viorica Bica, prof. Adriana Năstase și Prof. Dr. Marius Andreescu.

 "Visul etern nu cunoaste /nici sfârșit nici început,/îşi privește doar chipul/ în oglinda cerului, în unda azurului /când se naşte în tine/ plăpândă și trecătoare/ floare de lut."   

Această floare de lut, care este omul, înrudit prin lut cu pământul și prin spirit, cu Creatorul lui, în decursul vieții lui pământești nu face altceva decât o împreună lucrare cu Dumnezeul care l-a creat și către care se îndreaptă negreșit și vertiginos, prin împlinirea existenței lui terestre și câștigarea mântuirii veșnice. Dumnezeu S-a înnomenit prin marea Sa smerenie de la Cruce, pentru ca omul să se îndumnezeiască urcând la cer prin strădania sa cea de toate zilele și nopțile, trăite aici, pe pământ. Toate lucrurile vizează o ascensiune sublimă și necurmată a omului către cer, către Creatorul lui, pentru ca, chipul lui Dumnezeu să se desăvârșească și în asemănarea cu El. De aici, sensul și rostul  acestui   râu vertical nesfârșit ce își găsește limanul, doar în "hăul nemărginirii lui Dumnezeu". Traseu pe care străbătându-l ,omul, devine frate cu  infinitul. De aici minunea cea mare a Coloanei Infinitului. De aici iureșurile horelor românești ce exprimă vigoarea neamului nostru, expresii ale iubirii ancestrale și a bucuriei de viață prin care omul comunică cu cosmosul. De aici, starea de imponderabilitate și extaz al sufletului omenesc eliberat de grijile pământului și regăsit în toată puritatea lui, undeva -deasupra curcubeului. Prezentăm  cititorului iubitor de poezie aceste două volume pline de substanță și mesaj:-"Râu vertical" și "Deasupra curcubeului", avându-l ca autor pe poetul Adrian Eugen Moraru. Și vă invităm la lansarea de carte ce va avea loc pe data de 28 mai ,ora 16.oo, la librăria "Fereastra Sâmbetei", în Făgăraș. 

Citeste mai mult

Asociaţia Ortopraxia vă invită la conferinţa şi masa rotundă (CAFEDEMIA) cu tema Sfânta Treime și triada existențială, susținută de Dr. Marius Andreescu, Cercetător științific Institutul de Cercetări Juridice Acad. Andrei Rădulescu al Academiei Române. 

           Sfânta Treime este dogma fundamentală a creștinismului, reprezentând credința într-un singur Dumnezeu care subzistă în trei Persoane (ipostasuri) distincte, de aceeași ființă (consubstanțiale): Tatăl, Fiul (Iisus Hristos) și Duhul Sfânt. Aceasta este o taină a credinței, indicând un Dumnezeu unic: Tatăl - Creatorul, Fiul - Mântuitorul și Duhul Sfânt – Sfințitorul. Deși sunt trei ipostasuri diferite, acestea împărtășesc o singură ființă (substanță), fiind deopotrivă veșnice și egale.

         Ortodoxia insistă pe unitatea de ființă (o singură fire) și pe distincția persoanelor. Tatăl este izvorul sau cauza în Sfânta Treime, din care se naște Fiul și purcede Duhul Sfânt în eternitate. Persoanele Sfintei  Treimii există una în alta și una cu alta, în iubire perfectă, fără a se confunda (perihoreză). Tatăl este singurul principiu fără cauză. Fiul se naște din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl (nu și de la Fiul - Filioque), conform dogmei mărturisirii de credință ortodoxe.

         Relația dintre Sfânta Treime și oameni este una de iubire, comuniune și participare, în care Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt invită umanitatea la unire cu Dumnezeu. Oamenii sunt creați după chipul și asemănarea Treimii, având scopul de a trăi în dragoste și unitate, reflectând comuniunea divină.

        Relația dintre Sfânta Treime și lumea creată este una de dependență existențială, creația fiind opera comună (iconomia) a Tatălui, prin Fiul, în Duhul Sfânt, motivată de iubirea divină. Lumea nu este o necesitate, ci un act liber al lui Dumnezeu, structurată rațional și menținută în existență prin energiile necreate, având ca scop desăvârșirea eshatologică

      Sfânta Treime, în teologia creștină (în special cea ortodoxă, dezvoltată de gânditori precum Sfântul Dumitru Stăniloae), nu este doar o dogmă despre natura lui Dumnezeu, ci este considerată ’’modelul suprem și structura existenței desăvârșite.’’

      În expunerea noastră aprofundăm această temă.

Citeste mai mult

Citeste mai mult

Asociaţia Ortopraxia vă invită la conferinţa şi masa rotundă (CAFEDEMIA) cu tema Dogmele și cunoașterea dogmatică. O analiză filosofică și teologică susţinută de Dr. Marius Andreescu, Cercetător științific Institutul de Cercetări Juridice Acad. Andrei Rădulescu al Academiei Române. 
*

Dogmele sunt învățături fundamentale, acceptate ca adevăruri absolute, care nu pot fi supuse criticii. În context religios, ele reprezintă principii de credință esențiale, precum cele ale creștinismului, iar în afara religiei, pot fi dogme politice, științifice sau de altă natură.

În sens religios dogmele sunt învățături centrale care definesc credința, cum ar fi dogmele creștine legate de Trinitate sau Hristos, formulate pentru a-i ghida pe credincioși și a-i proteja de erezii. Aceste principii nu sunt doar teoretice, ci sunt legate de viața spirituală și de tradiția confesiunii.

Spre deosebire de toate religiile și confesiunile dogmele creștinismului nu sunt creații ale rațiunii umane, ci sunt revelate nouă de Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt. Pentru creștinism dogmele sunt adevărurile de credință esențiale, de origine divină sau revelate, formulate și păstrate de Biserică. Acestea sunt obligatorii pentru toți credincioșii și definesc identitatea creștinismului.

Cunoașterea dogmatică se referă la o formă de cunoaștere bazată pe dogme, adică pe principii, adevăruri sau doctrine considerate a fi absolute, inalterabile și care nu sunt puse la îndoială. Aceasta se distinge prin faptul că nu necesită (sau chiar exclude) verificarea empirică, raționamentul critic sau luarea în considerare a altor perspective.

   Credința și cunoașterea prin credință sunt existențiale, presupun participarea întregii ființe a omului și nu se realizează prin mijloacele cunoașterii profane. Este calea omului spre transcendental, spre cunoașterea lui Dumnezeu, este posibilitatea de depășire a limitelor firii create, dar prin lucrarea teandrică a omului și a harului sfânt. Este accesul omului la conștientizarea și înțelegerea, atât cât este cu putință, a tainelor și a energiilor necreate dumnezeiești.

   Cunoașterea dogmatică este, în sens strict, și o disciplină teologică ce studiază sistematic conținutul credinței, plecând de la texte biblice și dezvoltarea istorică a învățăturilor.

   În filozofie și știință, termenul "dogmatism" este adesea folosit peiorativ, pentru a descrie o gândire abstractă sau o abordare care pornește de la premise nefondate sau neverificate, fără a examina condițiile și limitele cunoașterii. Gândirea științifică, prin contrast, se bazează pe ipoteze testabile, dovezi și revizuire constantă.

   Raționalismului abstract excesiv și ateu, pentru care termenul "dogmatic" a primit o conotație negativă, se referă la o gândire limitată, îngustă, care se bazează pe credințe necriticate, spre deosebire de raționamentul critic.

   În expunerea noastră vom aprofunda aceste aspecte.

Citeste mai mult

Hristologia este învățătură ortodoxă despre cele două firi și persoana lui Iisus Hristos, care în forma ei definitivă a fost elaborată de Sinoadele Ecumenice (în special de Sinodul I Ecumenic, Sinodul IV Ecumenic și Sinodul VI Ecumenic) prin revelație dumnezeiască, prin sinteza datelor Noului Testament  și teologia patristică bizantină. Tot în această perioadă s-a elaborat vocabularul hristologic: persoană, unirea ipostatică sau ’’enipostazierea’’ naturii umane în persoana Cuvântului,  perihoreza sau întrepătrunderea reciprocă fără a se confunda a Persoanelor Sfintei Treimi, unitatea de ființă a lui Dumnezeu întreit în Persoane, îndumnezeire prin Hristos a firii omenești.

   Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, este a doua persoană a Sfintei Treimi, despre Care Sinodul de la Niceea  (art. 2-7) afirmă că S-a născut din Tatăl mai înainte de toți vecii: ’’Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel ce este de o ființă cu Tatăl...’’

     În expunerea noastră ne vom referi la contribuția adusă de Sfinții Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama și Dumitru Stăniloae la teologia hristologică. Teologia hristologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul se axează pe cele două naturi ale lui Hristos, cea divină și cea umană, unificate în persoana sa unică. El a dezvoltat o teologie a unirii ipostatice, prin care cele două naturi (divină și umană) sunt unite fără confuzie, schimbare, diviziune sau separare, păstrându-și proprietățile, dar formând un singur Ipostas. Această concepție a lui Maxim Mărturisitorul a fost esențială pentru clarificarea ortodoxiei și pentru respingerea ereziilor precum monofizismul și monotelismul. 

       Teologia hristologică a Sfântului Grigorie Palama se concentrează pe cele două naturi ale lui Hristos, divină și umană, și pe modul în care acestea coexistă în Persoana unică a lui Iisus Hristos. Palamas a subliniat experiența directă a credincioșilor în Dumnezeu prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, o perspectivă profundă a credinței. El a apărat formula hristologică ortodoxă, conform căreia energia lui Dumnezeu se manifestă în lume și devine cognoscibilă prin energiile sale necreate. Ființa lui Dumnezeu nu poate fii cunoscută. 

       Teologia hristologică a Sfântului Dumitru Stăniloae este una profundă și originală, caracterizată prin accentul pus pe legătura dintre Hristos și persoana umană, prin viziunea sa filocalică și prin reînnoirea teologiei ortodoxe românești. El a reintrodus temele hristologice în teologia ortodoxă prin legarea lor directă cu spiritualitatea și cultul Bisericii. Subliniază că Iisus Hristos este modelul ultim și absolut al persoanei umane, Care deschide calea spre desăvârșire și comuniune cu Dumnezeu. Teologia sa este strâns legată de tradiția patristică, dar o reinterpretează prin prisma contextului modern și prin dialogul cu spiritualitatea ortodoxă. Teologia hristologică a Sfântului Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român este profund marcată de Filocalia, o colecție de texte despre desăvârșirea omului, care îi oferă o perspectivă unică asupra relației dintre Hristos și om. Prin gândirea sa, marele teolog al întregii ortodoxii contemporane a revitalizat teologia ortodoxă.

Citeste mai mult

Asociaţia Ortopraxia vă invită la conferinţa şi masa rotundă (CAFEDEMIA) cu tema De la VALORILE sensibile si rationale la ViRTUTILE crestine susţinută de Dr. Marius Andreescu, Cercetător științific Institutul de Cercetări Juridice Acad. Andrei Rădulescu al Academiei Române. 
*

Evoluţia şi progresul societăţii sunt strâns legate de geneza şi funcţionalitatea valorilor. Configurarea ideii de valoare s-a făcut treptat odată cu sporirea experienţei practice şi spirituale a omenirii, judecata de valoare reprezentând dintotdeauna o constantă a spiritului uman. Spre deosebire de valorile sensibile și raționale, rezultate ale gândirii și experienței umane, Virtuțile creștine sunt valori existențiale și prin această obiective, create de Dumnezeu și pe care Acesta le dăruiește omului.

     Omul este liber să și le însușească sau nu. Omul a fost creat de Dumnezeu cu puterea de a discerne dintre bine și rău. Dar prin virtuți, valori transcendentale, fiecare om  își depășește fenomenalitatea existențială a păcatului, egoismului, înstrăinării, a dorinței de a avea  în loc de a fi, devine conștient de sinele său mai adânc în care se întâlnește cu Dumnezeu și prin Dumnezeu  în comuniune de iubire cu toți oamenii și universul întreg, se realizează că om adevărat, creat de Dumnezeu după chipul Său și cu vocația unei infinite asemănări după har cu Creatorul Său, în lumea imanentă și în veșnicie, iar ființarea sa este întru ființa creată.

       Originea sau cauza primă a tuturor virtuţilor şi a faptelor bune este Dumnezeu. Binele, în toate formele sale, este o reflecţie a dumnezeirii. Dar, în timp ce Dumnezeu este bun prin fiinţă, existenţele create devin bune prin participare la Binele suprem, adică prin cultivarea virtuţilor. ’’Cauza virtuţilor este Dumnezeu’’ - spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; El este ’’Cel ce a făcut virtutea şi a dat-o oamenilor’’. Fiind ’’începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine’’, El este ’’începătorul oricărei virtuţi, precum soarele al luminii de toate zilele’’. De la El vine tot binele, şi ’’după orânduirea Lui.’’ El Se află tainic în porunci şi în virtuţi, rămânând ascuns acolo unde nu întâlneşte făptuire şi dorinţă de stăruire în bine. Însă acolo unde vede străduinţă şi dragoste de săvârşire a virtuţilor, întăreşte pe ostenitor pe calea virtuţilor.

        ’’Virtuțile sunt forma umană a însușirilor divine,’’ ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

           În expunerea noastră vom dezvolta aceste idei.

Citeste mai mult

Editura și Librăria Agaton vă invită vineri, 27 iunie 2025, ora 19.30, la o masă rotundă cu tema ”Dragostea dintre soți după nașterea copiilor: o provocare reală, dar adesea trecută sub tăcere”, având invitat pe Conf. univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu, colaborator al revistelor Familia Ortodoxă și Porunca Iubirii.

Locul: Biserica brâncovenească Sf. Nicolae din Făgăraș (str. Sf. Constantin Brâncoveanu nr. 16)

În primele luni sau chiar ani după venirea pe lume a unui copil, relația dintre soți se poate schimba radical. Oboseala, lipsa timpului, tensiunile și noile responsabilități îi pot face pe cei doi să se simtă mai degrabă colegi de echipă epuizați, decât iubiți. În locul apropierii așteptate, se instalează adesea distanța, iritarea și reproșurile.

Dar toate acestea nu îi afectează doar pe soți – ci și pe copil. Un copil simte când părinții nu se înțeleg. Oricât de iubit ar fi de fiecare în parte, fără o relație de dragoste între mamă și tată, copilului îi lipsește solul emoțional de care are nevoie ca să crească sănătos.

Prezentarea va aduce în discuție ce se întâmplă în căsnicie după nașterea copiilor, de ce această perioadă este atât de vulnerabilă, ce greșeli frecvente fac părinții fără să-și dea seama și, mai ales, ce pot face concret pentru a păstra vie dragostea, în ciuda provocărilor. Vor fi aduse exemple reale, povești de viață, sfaturi practice și concluzii din psihologie, dar și din viața sfinților contemporani.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită miercuri, 28 mai 2025, ora 16.00, la masa rotundă cu tema ”Lucian Blaga – profesor și mentor”, având invitate două doamne profesoare: Prof. Univ. Dr. Anca SÎRGHIE de la Universitatea Lucian Blaga – Sibiu și Profesor emerit în domeniul ingineriei Ileana COSTEA, de la Universitatea din California, Northridge – Los Angeles, Președinte al Academiei Româno-Americane.

 De aproape un secol, gândirea lui Blaga a început să domine spațiul nostru cultural. Meditația lui despre ființa căzută a prins contur în ontologia lui Noica și apoi în filosofia pentadică a lui Alexandru Surdu.

Spirit cu autentice vocații paralele, Blaga a rămas în memoria noastră și prin ipostaza ușor atipică de profesor, multiplicată fecund de cea de mentor. Aceasta este și tema acestei întâlniri, dar și al cărții ”Lucian Blaga – profesor și mentor”, lectura cea mai controversată a activității ”Sfinxului de la Lancrăm”.

Citeste mai mult