Duhovnicia Patericului

Autorul îi îndeamnă pe contemporanii aţipelnici în cele ale credinţei şi ale nevoinţei să-şi odihnească fiinţa lăuntrică pe genunchii rugători, pe palmele ostenite, dar mai ales în cuvintele pline de Duh Sfânt ale Sfinţilor Părinţi. Neputincioşi sau neîndemânatici, uituci sau lipsiţi de încredere, Patericul ni se adresează, ne provoacă, ne cheamă. Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri ne şi odihneşte, ne schimbă şi ne întâlneşte netrecător cu Domnul vieţilor noastre.

Suntem învăţaţi în mod explicit şi constant din lucrarea „Duhovnicia Patericului” că ascultarea şi, în general, formarea duhovnicească presupune dragoste, încredere şi, nu mai puţin, jertfă, pentru că nu există dragoste şi încredere autentică acolo unde nu există disponibilitate pentru un sacrificiu.

Din Pateric toată lumea are ceva de învăţat. Mirenii află despre o lume care se găseşte adesea atât de departe de iureşul grijilor zilnice, dar care este mai adevărată decât toate preocupările lumeşti la un loc. Patericul este o carte care descoperă mirenilor paradisul duhovnicesc, pentru că, la începuturi, monahii Patericului nu se considerau a se deosebi de mireni prin altceva decât prin hotărârea de a trăi tot mai deplin Evanghelia Mântuitorului Hristos.