Despre smerenie si mandrie

 

„Două sunt căile vieţii acesteia trecătoare, şi amândouă sunt hotărâtoare pentru veşnicie. Una este calea morţii şi a osândei veşnice, cealaltă a vieţii şi fericirii veşnice. Aceste două căi sunt zugrăvite foarte explicit şi pe înţelesul tuturor de către părintele arhimandrit bulgar Serafim Alexiev în lucrarea de faţă: „Despre mândrie şi smerenie”.

Una dintre aceste căi, mândria, este largă şi plăcută omului. Urmând-o, acesta se lasă pradă ispitei, urcă spre înălţimi ameţitoare, care pe nesimţite îl cufundă în bezna cea mai adâncă a iadului. Cealaltă cale, a smereniei, este îngustă, strâmtă şi anevoioasă. Pe ea omul merge cu ajutorul lui Dumnezeu, coboară prin multe necazuri şi umilinţe mai prejos decât dobitoacele, şi fără a simţi urcă până la înălţimile raiului, redobândind astfel asemănarea cu Dumnezeu.”