„Prin adormirea sa în iulie 1994, fericitul Stareţ Paisie a lăsat o moştenire duhovnicească: învăţătura sa. Monah simplu, cu puţine cunoştinţe ale şcolii primare, dar bogat după înţelepciunea lui Dumnezeu, el s-a golit pe sine pentru aproapele său. Învăţătura sa n-a fost predică sau cateheză. Făcându-şi din Evanghelie normă de viaţă, învăţătura sa izvora din însăşi viaţa sa, al cărei semn era dragostea.”
Prolog