Lucrarea analizează creația intelectuală ca și bun incorporal prin raportarea permanentă a dispozițiilor noului Cod civil la legislația specială și viceversa. Premisa de la care pleacă acest studiu este că dreptul proprietății intelectuale formează un domeniu unitar de studiu, diferențele dintre dreptul de autor și proprietatea industrială fiind neesențiale, pe plan conceptual, acest ansamblu unitar făcând parte (dintotdeauna) din dreptul civil. De aceea, legislația specială, oricât de specifică ar fi, trebuie în permanență, analizată, interpretată și (până la urmă) înțeleasă prin raportarea la normele, regulile și principiile dreptului civil astfel cum se regăsesc ele (astăzi) în noul Cod civil.
Noutate absolută
Este singura lucrare care analizează creațiile intelectuale și drepturile asupra acestora prin prisma reglementării bunurilor incorporale din noul Cod civil. Pentru prima dată sunt identificate și descrise condiții generale de protecție pentru toate creațiile intelectuale (opere, invenții, mărci etc.). Dintr-o perspectivă totalmente nouă este analizată protecția drepturilor din acest domeniu pe plan procesual, fiind abandonate teoriile clasice asupra acțiunii în contrafacere.
Viziunea autorului
De la începutul cercetării am intuit că proprietatea intelectuală este un domeniu de studiu care depășește limitele textului de lege a multitudinii reglementărilor speciale și că se integrează întrutotul în ramura dreptului civil, atât înainte cât și după apariția noului Cod civil. Creațiile intelectuale sunt, pe de o parte, cea mai larg răspândită categorie de bunuri incorporale, dar au totuși anumite trăsături specifice. Spre exemplu creațiile intelectuale, chiar dacă există din cele mai vechi timpuri, ajung să fie pe deplin recunoscute ca bunuri susceptibile de a intra în circuitul civil, doar în perioada revoluției industriale. Bunurile incorporale ca și categorie juridică erau recunoscute de dreptul roman, care, totuși, nu proteja juridic creația intelectuală propriu zisă. Specificul creațiilor intelectuale ca și bunuri incorporale este dat, tocmai, de contextul în care ele au ajuns să fie recunoscute și care justifică și astăzi protecția lor juridică, respectiv încurajarea creativității umane și a îmbogățirii (continue) a patrimoniului universal al cunoașterii. Din acest motiv doar o creației intelectuală care este unică, utilă și aparține unui autor poate să intre în circuitul civil și să conducă la nașterea obligației propter rem specifică acestui domeniu, mai precis obligația de a nu replica suportul material care încorporează creația intelectuală. Aceasta (creația), din chiar momentul „nașterii” are vocația de a intra în domeniul public, traseul acesteia fiind suspendat pe perioadă de timp determinată, doar în cazul instituiri unui titlu de protecție juridică. Parcursul creației intelectuale spre domeniul public este inevitabil și ireversibil. Odată intrată în domeniul public, creația intelectuală nu mai poate fi apropriată, neputându-se constitui și exercita, în mod obiectiv, drepturi exclusive asupra ei, indiferent de prevederile legale. Acesta este elementul specific al creațiilor intelectuale și al drepturilor recunoscute asupra acestora, care le diferențiază de celelalte bunuri incorporale.
Puncte forte
Despre autor
Alin Speriusi-Vlad este doctor în drept, avocat în Baroul Timiș și lector universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest Timișoara
Harta site
www.agaton.ro
Revista ortodoxă
