Cu Domnul cel răstignit şi înviat pe calea vieţii

Ortodoxiei - dreptei credinţe - îi corespunde în mod simultan ortopraxia - dreapta-făptuire. Şi acestea două se încununează prin dreapta-slăvire a lui Dumnezeu. Adică suntem chemaţi să trăim după cum şi credem şi mărturisim, şi să ne rugăm după cum şi credem şi mărturisim. De aceea a fost atât de important pentru sfinţii noştri înaintaşi ca ortodoxia credinţei să fie fără cusur, conştienţi fiind că orice abatere de la aceasta ar ştirbi, pe de o parte, revelaţia sau descoperirea dată nouă de Însuşi Dumnezeu, iar pe de altă parte, ar determina o deformare, o scâlciere şi, în timp, o alunecare şi o îndepărtare sau chiar o rătăcire (erezie) de la Adevărul revelat, atât pe planul trăirii, cât şi pe cel al manifestării credinţei, în rugăciune şi cântare, precum şi în reprezentarea iconografică.

PS Siluan, Episcopul Italiei