Florilegiu patristic despre unitatea de credintă

Volumul prezent reunește mărturiile Sfinților Părinți referitoare la unitatea de credință a Bisericii și comuniunea liturgică. Aceste teme nu pot fi tratate separat fără riscul de a înțelege eronat constituirea lor continuă și reciprocă.

Mărturisirea de credință s-a format, pe de o parte, din propovăduirea Apostolilor (kerygma) și învățătura izvorâtă direct din Sfintele Evanghelii și Epistolele lor, iar, pe de altă parte, din slujirea continuă a Sfintei Liturghii și împărtășirea cu Sfintele Taine, comuniunea liturgică esențială și desăvârșită a comunităților creștine.

Însă și această comuniune liturgică a putut fi păstrată, fără a ajunge la o fragmentare specifică politeismului păgân, deoarece s-a bazat permanent pe aceeași mărturisire de credință, fără a permite ereziilor (ariană, macedoniană etc.) sau sincretismului straniu între învățături creștine și păgâne, cum a fost cazul gnosticismului în secolul al II-lea, să preia controlul.

Textele patristice și scripturistice explică multe dintre dificultățile și pericolele cu care s-au confruntat comunitățile creștine atât în primele veacuri, cât și mai târziu. De aceea, atunci când le citim ne putem regăsi în unele dintre situațiile descrise, pentru că, acum, ne confruntăm deja cu o etapă ulterioară „secularizării”, cea a „decreștinării” progresive a lumii actuale, în special în ceea ce privește Occidentul.

Extras din nota Editurii Cuvântul Vieții