Viata si Acatistul Sfantului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici

Pentru virtuțile și ostenelile sale, însoțite de o mare smerenie, Cuviosul Visarion a primit de la Dumnezeu darul povățuirii duhovnicești, dar și pe cel al vindecărilor minunate. Faptele sale au rămas vii în memoria părinților mănăstirii și a credincioșilor care veneau pentru slujbe în acest sfânt lăcaș. A rămas consemnată minunea din anul 1950, când un om rămas mut a auzit într-un vis un glas care i-a spus să meargă la Sfânta Mănăstire Lainici pentru a fi vindecat. El a venit la starețul Visarion, care i-a citit rugăciuni de dezlegare și de vindecare, i-a făcut de trei ori Sfântul Maslu, l-a spovedit și i-a dat multe sfaturi folositoare de suflet. Noaptea, la Utrenie, în timp ce se cânta la strană „Ceea ce ești mai cinstită…” iar bolnavul stătea în genunchi la icoana Maicii Domnului, deodată a văzut-o pe Maica Domnului cum s-a desprins din icoană, s-a atins de buzele lui și îndată i s-a dezlegat graiul și el a început să vorbească limpede, ca și mai înainte. Deci, cel vindecat a dat slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului, mulțumind totodată și Sfântului Visarion pentru rugăciune.

În aceea vreme, Mănăstirea Lainici a ajuns să fie ocupată de soldații regimului comunist, care tulburau viața monahală și slujbele bisericii. Într-o după-amiază, însă, mai marele acestor soldați, fiind stăpânit de beție, a bătut fără vină pe fericitul stareț, cerându-i să-și părăsească chilia. Sfântul a încercat să-l liniștească prin cuvinte omenoase dar acela l-a bătut și mai cumplit, călcându-l în picioare și aruncându-l de pe cerdacul chiliei sale. Trântit fiind la pământ, Sfântul și-a frânt piciorul și a rămas multă vreme într-o baltă de sânge. Mai mult, ofițerul i-a amenințat că „dacă va spune cineva ceva din mănăstire despre acest fapt, cu toții vor fi uciși”. După câteva zile de la aceste chinuri, rănile și piciorul fracturat ale părintelui s-au infectat, iar medicii au fost nevoiți să-i amputeze piciorul. Simțindu-și sfârșitul aproape, Cuviosul a cerut să primească schima cea mare, iar, la scurt timp, pe 8 noiembrie 1951, la vârsta de 67 ani, s-a mutat la Domnul. El a fost așezat în mormânt alături de Sfântul Irodion, înaintașul său.