Viata si Acatistul Sfantului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia

„În ziua de 31 august 1940, necredincioșii au venit să îl aresteze chiar în timpul Sfintei Liturghii. Sfântul i-a rugat stăruitor să îl lase să termine Dumnezeiasca Liturghie, urmând ca apoi să se supună. Noaptea, a fost arestat și dus la Chișinău, fiind învinuit că a fost ostil Rusiei Sovietice și a militat pentru unirea cu țara mamă, România.

Atunci fericitul Alexandru, bărbat ales, neclintit în credință, nu s-a lăsat tulburat de lucrarea celor potrivnici, ci a stat drept înaintea acestora, mărturisind că tot ce a făcut, a făcut spre binele credincioșilor, care aveau nevoie să fie împreună cu frații lor de un neam și de o credință, să aibă dreptul să se roage și să învețe în limba maternă și să fie păziți de pericolul ateismului.

Auzind acestea, necredincioșii l-au torturat și, în batjocură, i-au zis: „Arată-ne pe Dumnezeul tău!”. Iar Sfântul, insuflat de Duhul Sfânt, a oferit răspunsul cel înțelept, zicând: „Atunci când voi îmi arătați mintea voastră, atunci vi-L arăt și eu pe Dumnezeul meu!”.

Sfântul Alexandru a fost întemnițat până la 22 iunie 1941, când Armata Română a trecut Prutul pentru a elibera Basarabia. Atunci, pentru că bătrânul mărturisitor nu apucase să fie condamnat, a fost deportat în regim de urgență la Vorkuta. El și alți deținuți au fost îngrămădiți în vagoane pentru animale și au îndurat multe chinuri. Pe drum, trenul a făcut o oprire la Kazan, în actuala Republică Tatarstan din Federația Rusă. El a suportat ocara, a fost bătut, dezbrăcat de haine, tras de barbă, în condiții greu de îndurat, dar pe toate le-a răbdat, rugându-se lui Dumnezeu să îl întărească în suferințe.

La Kazan, deținuții au fost adăpostiți în biserica ocrotită de Maica Domnului, locaș transformat în închisoare. În acel loc, în urma chinuirilor la care a fost supus, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la vârsta de 80 de ani, în ziua de 7 august 1941, fiind împodobit cu slăvită cunună mucenicească.”