Dragoste de viata. Texte de autocunoastere si cautare, bazate pe experiente reale

Dacă fiecare din noi s-ar strădui să descrie în cuvinte ce este „viaţa” pentru el sau dacă am cere de la diferiţi oameni să ne dea definiţia acesteia, neam mira de varietatea definiţiilor şi mai ales de neputinţa
de a exprima în cuvinte fenomenul vieţii. Într-un fel ne-ar vorbi un bătrân, în alt fel un tânăr. Într-un fel o mamă, în alt fel un filozof, un artist sau un biolog. Într-o analiză finală, viaţa depăşeşte posibilităţile noastre intelectuale şi verbale. Mai multă consolare, în această neputinţă a noastră, o vom găsi în artă, sau cei mai înţelepţi găsesc mai elocventă tăcerea.

Cu cât înaintăm în vârstă cu atât mai mult se întăreşte în noi credinţa că adevărata relaţie dintre două suflete, care este curată, reciprocă, egală şi plină de acceptare, este izbăvitoare şi constituie cea mai mare putere – împreună cu harul lui Dumnezeu – pentru a ne vindeca şi a vindeca. Trebuie în final ca omul să crească, nu neapărat în vârstă (care şi aceasta de multe ori ajută suficient), dar îndeosebi inima lui să crească, pentru a înţelege, pentru a primi răspunsurile pe care le aşteaptă de mult timp, pentru a se bucura de viaţa în prezent, care nu este determinată doar de trecut, ci priveşte în viitorul pe care-l aşteaptă…”.