Am vazut sfarsitul lumii. Marturisirile unui staret care a trait o suta de ani - vol. 2

Ediție îngrijită de monahul Coprie

Mă tot întrebi despre vremurile de la sfârșitul lumii. Oare tu chiar nu știi că, pentru un om muritor, orice timp este al sfârșitului? Cine cunoaște sau poate să prezică propriul său sfârșit? Nimeni și niciodată. Anume acesta este adevărul. Trebuie să trăim așa ca și cum ne-am afla deja în pragul morții și în fiecare ceas să ne amintim de moarte. Mulți dintre sfinți și-au pus în chiliile lor sicriul pregătit din timp pentru propria înmormântare, însă nu pentru a stârni tulburare celor care-i vizitau. Nicidecum. Ei, mai întâi de toate, pe sine înșiși se smereau cu gândul la faptul de neocolit al trecerii în cealaltă lume. Omul se îmbată cu însetarea după viața pământească doar din pricina că vrăjmașul îi insuflă gândul la nestrămutarea existenței sale de acum, la posibilitatea prelungirii acesteia.
Vremea domniei lui antihrist va fi foarte înfricoșătoare. Dar recunoaște, nu este oare mai înfiorător faptul că, în vremurile acestea mai liniștite, care ne lasă încă timp pentru pocăință, să-l preferăm lui Hristos pe vrăjmașul Său?! Și totuși, noi tocmai asta facem. Având voință liberă și libertatea de a-și exprima voirea, omul alege tot păcătuirea. Mai mult decât atât – el se complace în păcat și nici nu vrea să mai audă despre pocăință. Cred că acest lucru este mai înfricoșător.
Cine se mai roagă acum? Nu, nu zic despre citirea rugăciunilor, ci despre rugăciunea în sine. Dacă ar mai fi doar câțiva rugători de acest fel, nici nu ar mai veni acele vremuri de sfârșit al lumii. Dar, din păcate, noi doar ne citim pravila de rugăciune, ne citim rugăciunile de dimineață și de seară, însă nu ne rugăm. Pe când Domnul nostru Iisus Hristos ne-a arătat El Însuși o pildă de rugăciune – până la sudori cu sânge. Cine își amintește acest lucru? De Golgota nu ai cum să fugi, doar că trebuie să ne rugăm ca și Hristos în Grădina Ghetsimani. Apostolii dormeau, iar El Se ruga. De aceea a și trecut El prin Golgota, deschizându-ne nouă, muritorilor, calea spre mântuire. Și pentru noi, o singură cale este cu putință – prin Golgota! O alta nu există și nici nu poate fi, decât numai Golgota. Fiecare o are pe a lui, proprie.
Starețul Antonie