Biserica, spun Sfinții noștri, este unicul laborator al sfințirii omului aflat pe pământ. Membru al ei devine doar cel care dorește să scape de viața sa păcătoasă, de patimile sale, de caracterul său lumesc și urât, de fărădelegile sale și care dorește cu ardoare să își schimbe viața și caută o viață nouă pe care numai Biserica i-o poate oferi și care se numește sfințenie. Adică, în esență, membru al Trupului lui Hristos, membru al Bisericii, devine acela care își caută propria sfințire. Biserica, laborator al sfințeniei, are ca lucrare să îl ia în primire pe om exact așa cum sculptorul ia o bucată neprelucrată de marmură pe care apoi o șlefuiește și o preface într-o statuie desăvârșită. Tot așa, Biserica îl asumă pe omul cel vechi, păcătos, ca să îl renască și să îl prefacă într-un nou Adam, adică într-un om nou, care nu mai are nici o legătură cu cel vechi de dinainte.
Harta site