Mica Filocalie athonita contemporana a Rugaciunii lui Iisus

Muntele Athos este şi azi „sipetul Rugăciunii lui Iisus”, şi marii duhovnici ale căror învăţături şi mărturii sunt prezentate în acest volum se află printre cei mai desăvârşiţi moştenitori ai tradiţiei care a transmis-o de-a lungul vremii, dar şi printre cei mai iscusiţi lucrători ai acestei rugăciuni, şi prin urmare  cei mai îndreptăţiţi să vorbească despre ea, ca trăitori ai ei. [...] Cuvintele lor nu sunt nicidecum teoretice, ci întemeiate  pe o experiere lăuntrică, care le conferă o simplitate, o prospeţime şi o forţă pe care nici un studiu istoric şi nici o sinteză abstractă nu le pot avea. (Jean‑Claude Larchet)

***

Învață‑i pe toți să se roage cu mintea, să rostească ­neîncetat Rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte‑mă!” La început cu buzele şi cu mintea. Apoi cu mintea şi cu inima. Şi vor afla curând calea vieții, uşa Raiului. Mai degrabă această rugăciune rostită cu înflăcărare va deveni ca un Rai înlăuntrul lor. (Sfântul Iosif Isihastul)

Ştii ce înseamnă să dobândeşti rugăciunea minții? Înseamnă să‑L dobândeşti pe Însuşi Dumnezeu înăuntru tău. Îl trăieşti. Îl simți, ți se deschid ochii sufletului şi Îl vezi pe Hristos înlăuntrul tău. Simți întru tine fericirea împărăției Lui. Înțelegi? (Arhimandritul Haralambie)

Rugăciunea este un urcuş continuu, de pe o treaptă pe alta. [...] Este o lucrare tainică pe care înțelegerea omenească nu o poate pătrunde. Şi singur Dumnezeu îi ştie pe aceşti oameni, numai El singur le ştie şi voința, şi strădania, şi lupta. (Arhimandritul Emilianos)