Timpul la taranul roman

Ceea ce ne interesează pe noi nu este cum socotește și cum denumește țăranul român tim­pul și unitățile lui, ci ne interesează ce este tim­pul pentru el, ce înseamnă acest fenomen atât de prezent în viața sa. Pentru a putea face această cercetare a trebuit să mergem acolo unde puteam găsi datele necesare, adică în conștiința omului, viața sa interioară. Cercetarea noastră merge către cunoașterea mecanismului de gândire al țăranului, către elementele intelectuale și emo­ționale care stau la temelia timpului așa cum trăiește și îl exprimă în deosebite forme satul românesc. (...) În prima parte am încercat să facem pe cât ne‑a fost posibil mai strânsă o descriere a fenomenului timp, așa cum se înfățișează el în viața spirituală a țăranului, așa cum se prezintă obiectivat în formele și expresiile firești ale satu­lui. În partea a doua am încercat să pătrundem mai adânc; mai adânc dacă analizăm pe un plan abstract despicând realitatea după unele libertăți ale minții noastre poate să însemne o mai pre­țioasă contribuție la rezolvarea problemei decât prezentarea concretă și vie a fenomenului așa cum am făcut în prima parte.

Ernest Bernea