Praznicul Izvorul Tamaduirii in spiritualitatea liturgica rasariteana. Prezentare istorica si analiza liturgica si teologica

Cercetarea prezentă asupra Praznicului Izvorul Tămăduirii s-a dorit a fi o incursiune în mariologia Bisericii, cu accent pe titlul care este propriu sărbătorii: Maica Domnului – ζωοδόχος Πηγή, Izvorul primitor al vieții. Incursiunea în imnografia Bisericii a relevat faptul că Născătoarea de Dumnezeu nu este doar Izvorul primitor al vieții, ci și Izvorul purtător de viață – ζωηφόρου Πηγή, ambele epitete sau titluri mariologice putând fi înțelese doar păstrându-se duhul patristic al Bisericii care leagă hristologia de mariologie, Persoana Dumnezeului Întrupat de persoana în Care S-a întrupat, Fiul Mariei fiind „Viața” prin excelență (In 14, 6).

Denumirea Tămăduirii, nu trebuie limitată doar la aspectul somatic al tămăduirii. Incursiunea făcută în teologia și imnografia Bisericii a evidențiat faptul că boala, suferința și, în cele din urmă, moartea au, de cele mai multe ori, cauze duhovnicești, pentru tămăduirea lor fiind necesară o abordare holistică a persoanei umane. În procesul vindecării, Maica Domnului este parte activă, din ea, ca dintr-un izvor, revărsându-se asupra Bisericii harul atotvindecător. Tradiția greacă a păstrat pentru prăznuirea din Vinerea pascală denumirea ζωοδόχος Πηγή, nelimitând prăznuirea doar la aspectul tămăduirilor trupești pe care Maica Domnului le revarsă prin izvorul din Constantinopol, ci accentuând rolul acesteia de Izvor al nenumăratelor daruri, printre care și tămăduirea, pe care Născătoarea de Dumnezeu le revarsă asupra credincioșilor.

Pr. dr. Daniel Duca