Duhul Sfant si unitatea Bisericii. Jurnal de Conciliu

„Hermeneutica părintelui Scrima pune în legătură aceste „entităţi” – divinul, omul şi cuvintele fundamentale –, pornind de la principiul că divinul se află prezent în aceste cuvinte sub formă de structuri fine, ritmuri şi orizonturi pe care cuvintele le sedimentează, păstrează şi dezvăluie. Cum? În spectroscopia stelară, avem aparatele spectrale, spectrografele. În analogia părintelui Scrima, avem omul, ca instrument care reflectă şi analizează – în sens „tehnic”, „riguros”, ar fi spus părintele Scrima – urmele divinului păstrate în cuvintele fundamentale. Omul este aparatul spectral, în analogia propusă – cu menţiunea că omul analizează sensurile şi înţelesurile cuvintelor sub forma unor trepte şi staţii spirituale: adică sub forma parcurgerii unui drum spiritual.”

Horia-Roman Patapievici

A fi creştin înseamnă a fi în Biserică, dar nu ca şi cum ai fi membru al unui grup social, ci făcând parte din planul lui Dumnezeu. Distingem, fără a separa, ordinea creaţiei de ordinea mântuirii. Astfel, ordinea creaţiei este înţeleasă ca fiind integral orientată spre eliberarea finală, spre îndumnezeire. Înlăuntrul ei, Biserica reprezintă, din perspectiva planului divin, centrul de semnificaţie al acestei relaţii.” 

„Apreciind în mod realist situaţia, esenţial este să parcurgem împreună drumul invers: în acelaşi ritm şi la fel de insesizabil precum s-a petrecut ruptura dintre cele două Biserici, trebuie refăcută şi unitatea care este pregătită şi susţinută prin experiența regăsită a unei vieţi comune. Nu este nicidecum vorba de o gândire pur pragmatică, căci această gândire restabileşte legătura cu participarea comună la aceeaşi realitate tainică a Bisericii...” 

„Ortodoxia reprezintă comunitatea creştină pentru care valorile absolute ale creştinismului sunt singura realitate plenară. Într‑un anumit sens, ea nu cade din adevăr; ea poate însă decădea omeneşte. Imaginaţia ei poate fi frapată de inerţie, îngreunată de povara propriilor sale forme, în care s-a exprimat cu vigoarea perfecțiunii geniului său creator, nu întotdeauna stimulat de istorie.”