Drumul spre Golgota. Despre minunea pe care am trait-o la Ierusalim

Pe Danion Vasile îl admir și pentru sinceritatea sa. Sinceritate în trăirea credinței ortodoxe. Virtute mică, de la sine înțeleasă, ați putea zice, dar care în lumea noastră, dominată de mercantilism și obsesie pentru statut și imagine socială, a devenit o calitate rară. cartea ed față, Drumul spre Golgota. despre minunea pe care am trăit-o la Ierusalim, este rodul acestei sincerități. Danion „își pune sufletul pe tavă”, mărturisind o parte din minunile pe care le-a trăit. Desigur, în viziunea ortodoxă despre lume, minunile nu sunt criteriul ultim al adevărului. Totuși, fiecare dintre noi este pândit de riscul de a deveni o bibliotecă ambulantă de literatură duhovnicească, de a ști ce a spus un sfânt sau altul despre o anumită problemă, în schimb întâlnirea noastră cu Hristos să nu poată fi adeverită prin „umbriri ale harului”, prin mărturii directe ale modului personal în care trăim relația cu El, cu sfinții, cu Maica Domnului.

Ciprian Voicilă

Maica Ecaterina Fermo s-a rugat: „Doamne, redă Ierusalimul inimii mele!” Și eu îmi doresc ca Dumnezeu să îmi dea acestă binecuvântare...
Cartea de față este despre o poveste de dragoste. parcă nu îmi vine să cred că lucrurile despre care am scris aici sunt reale. Dar am scris nu pentru a  vorbi despre mine, ci pentru a mărturisi că fiecare creștin este chemat să ajungă să înțeleagă că, după cum spunea părintele Adrian Făgețeanu, Ierusalimul ar trebui să fie în inima lui.

Danion Vasile