Copilul nenascut, chip al lui Dumnezeu. Grija si dragostea fata de acesta

Tânărul teolog lansează una dintre cele mai frumoase idei ale lucrării sale, punct de plecare al analizei și reflecției morale, făcând referire la parabola comorii ascunse în țarină, „pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea” (Mt. 13, 44). Autorul identifică, astfel, cu deosebit farmec poetic și duhovnicesc, copilul nenăscut, aflat în pântecele mamei, cu o comoară ascunsă în țarină, și nu orice comoară, ci, precum arată, viața unei ființe umane este „cea mai prețioasă comoară din câte există pe pământ, acest lucru neînsemnând o disprețuire a celorlalte viețuitoare sau o legitimitate în privința exploatării lumii înconjurătoare” (p. 17). Precum „omul” din Evanghelie, despre care se spune că, găsind comoara, s-a bucurat, tot așa „oricine descoperă că există o viață umană fragilă în pântecele mamei, în mod firesc ar trebui să se bucure. Din această bucurie pentru ceea ce a descoperit, arată autorul, persoana din Evanghelie vinde tot ce are și cumpără țarina. Vinderea tuturor bunurilor poate însemna, din perspectiva temei noastre, dedicarea vieții față de această cauză. Nimic din bunurile respectivei persoane din Evanghelie nu valorau atât cât valora comoara descoperită. Niciuna dintre preocupările umane nu valorează atât cât valorează apărarea unor ființe umane vulnerabile, într-un context istoric care nu le este favorabil”.

Pr. prof. univ. dr. Ioan-Cristinel Teșu