Lumina pocaintei, calauza prin intunericul patimilor

Paginile acestea sunt o mărturie vie, concretă – o, cât vom mai avea nevoie oare să ni se reamintească aceasta? – a faptului că Evanghelia este mereu actuală și niciodată „epuizabilă”. Totul este proaspăt, dacă ai ochi să citești în viul Duhului. Nu te plictisește. Nu-și termină mesajul. Nu este o carte care poate să aibă „the end”. Din ea te adapi, te revigorezi, te hrănești (pentru minte și pentru suflet), te pregătești pentru o viață mai bună, mai așezată, mai bucuroasă, mai împlinită (aici și Dincolo).
Dar pentru acest acces la fragede, noi și pentru imediat (și viitor) perspective, ai nevoie de ajutor. Iar cuvântul exegetic al părintelui Hrisostom este o admirabilă resursă în acest sens. Sunt pline omiliile sale de idei „inedite”, crescute pe fondul „clasic” al ideilor transmise de marii predicatori ai Bisericii, dar înmugurind a prospețime binefăcătoare. Pentru cineva care nu l-a cunoscut îndeaproape pe părintele, unele afirmații pot fi provocatoare, dar părintele asta își și propune: să te trezească, să te stimuleze, să nu lâncezești, să te ridice mai sus (ce minunată e comparația între punte și scară, vorbind în duminica a patra din Post despre „Scara” Crucii!).

† Damaschin Dorneanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților