Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

0
Back To Top
Subcategorii
Biblia sau Sfânta Scriptură Sfânta Tradiţie Ascetica şi mistica ortodoxă Liturgică şi pastorală Biserica şi lumea Apologetică. Erezii. Religii Dicţionare. Cugetări. Simboluri ACASĂ. Grădina. TURISM. Afaceri Cărți și jocuri pentru COPII ISTORIE-Politică-Sociologie EDUCAȚIE. Cultură. Ştiinţă. Psihologie Idei de CADOURI (reduceri 10-50%) Diverse
Descarca oferte:
Oferta completă PDF | XLS
Ed.Agaton (-0%) PDF

BNR:1 EUR=4.843 LEI   1 USD=4.2615 LEI

 

Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace...


Cuprins si Rasfoire
Autor: Jean-Claude Larchet

Editura Basilica (Patriarhia BOR)
Categorie: Medicină creştină. Bioetică (E4)
2012
362 pagini
22x14
440 grame
Cod produs: 72997
Epuizata!
PRET: 42 RON



Prezentare Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace...:


Cartea de faţă, tradusă pentru prima dată în limba română, mijloceşte în paginile ei o riguroasă lămurire din perspectivă ortodoxă a problemelor etice legate de sfârşitul vieţii. Întreaga problematică a cărţii, cu o profundă semnificaţie etică şi bioetică, este cercetată în aspectele ei concrete, pe care marele teolog ortodox francez Jean-Claude Larchet le situează şi analizează în lumina cuvintelor pline de sens ale cuprinzătoarei ectenii din Sfânta Liturghie, în care se cere de la Dumnezeu „sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşata Judecată a lui Hristos”.

Această cerere profund creştinească este şi una general umană, întrucât orice om îşi doreşte în mod firesc să ajungă la sfârşitul vieţii împăcat, să aibă o „moarte bună”, demnă de o făptură omenească, nesupusă degradării şi ruşinii, în linişte şi pace. Această justificată dorinţă se poate împlini însă în felurite moduri, potrivit concepţiei pe care o au oamenii despre ceea ce înseamnă până la urmă o „moarte bună”.

Pornind de aici, autorul prezintă din punct de vedere ortodox problemele etice pe care le ridică eutanasia, sinuciderea, obstinaţia terapeutică, transplantul de organe, incinerarea, îngrijirile paliative, tratamentul acordat trupului după decesul persoanei, înfăţişând poziţiile Bisericilor Ortodoxe locale care s-au pronunţat în legătură cu aceste delicate teme. Între ele, un loc privilegiat îl ocupă Biserica Ortodoxă Română, al cărui document pe această temă este des citat de autor. La rândul lor, eticienii ortodocşi sunt şi ei prezenţi, cu opiniile lor, în această actuală dezbatere.

Referinţa majoră a autorului, fin cunoscător al scrierilor patristice, rămâne însă învăţătura Sfinţilor Părinţi, a cărei perenitate şi actualitate este încă o dată valorizată şi evidenţiată în paginile acestei cărţi. Viguroasa şi inspirata învăţătură patristică este capabilă şi astăzi – chiar mai mult decât oricând, dată fiind acuitatea şi complexitatea problemelor de natură etică ivite în lumea modernă – să ofere omului contemporan un răspuns generos, edificator şi mângâietor la gravele întrebări cu care se confruntă acesta în vastul spaţiu al moralei creştine.

Volumul se încheie cu o tâlcuire duhovnicească, întemeiată pe interpretarea Sfinţilor Părinţi, a acestor cuvinte rostite de Mântuitorul Iisus Hristos când se afla răstignit pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27, 46). Ca toate celelalte cuvinte ale Sale, şi acestea sunt pilduitoare, având o noimă dumnezeiască şi un rost mântuitor. Aceste cuvinte sunt cu adevărat făclie pentru cel aflat în întunericul deznădejdii, sunt dulci limbii celui care gustă din amarul suferinţei, sunt comoară mare pentru cel lipsit de orice ajutor şi care, ţintuit pe crucea suferinţei sale, imploră împreună cu Psalmistul: „Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău” (Psalmii 118, 25). În chip minunat, mai presus de înţelegere, prin acele cuvinte, Mântuitorul ne învaţă să stăruim în credinţă, în nădejde şi în alipirea iubitoare de Dumnezeu atunci când suntem ispitiţi să ne pierdem şi credinţa, şi nădejdea, şi dragostea faţă de El. Aşadar, în orice încercare care ni se pare a fi „spre moarte” (Ioan 11, 4), să rostim întotdeauna împreună cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu!” (Luca 23, 46).

Cuprins si Rasfoire
Cele mai noi produse din aceeasi categorie
mobilpay visa si mastercard visa mastercard PayPal Logo

www.agaton.ro