Personalitate dinamica a scolii monahale, Sf. Dorotei din Gaza a transformat modul traditional de intelegere a vindecarii in viata spirituala. Invatatorii monastici din Gaza, Isaia din Sketis, Varsanufie, Ioan si Dorotei, au folosit acest discurs al vindecarii pentru a povatui si a calauzi pe frati in viata monahala.
Ca aspecte predominante ale existentei umane, boala si suferinta trebuiau intelese si interpretate. Pentru unii invatatori, vindecarea era doar o metafora a innoirii spirituale pe care o aduc boala si durerea. Pentru altii, suferinta fizica ducea la innoirea rezistentei si a increderii. Condus de o gandire noua, el a luat in considerare conceptul de vindecare ca o prelungire dincolo de meetafora si in realitatea fizica traita in trup. Incurajandu-i pe frati sa urmeze aceasta idee, el a dezvoltat si mai mult importanta vindecarii, scotand in evidenta insemnatatea bunastarii fizice si spirituale. Viata pe care a avut-o in vedere, ca proces de vindecare, era o viata virtuasa, orientandu-se cu grija printre tulburarile vietii si intarindu-si sufletul si trupul.
Prof. Kenneth B. Steinhauser, Universitatea din Saint Louis, Missouri