Rugaciunea

Cum invatam sa ne rugam? Cum inradacinam in suflet duhul rugaciunii? Cum dobandim dispozitia pentru rugaciune? Cum trebuie sa savarsim rugaciunea? Cum ne deprindem sa ne concentram atentia asupra cuvintelor rugaciunii? Cum sa ne rugam in marea aglomeratie de treburi? Care este in rugaciune principalul, fara de care ea nu ar fi rugaciune? Ce impiedica savarsirea corecta a rugaciunii? Ce este rugaciunea lui Iisus si daca tuturor la este cu putinta sa se apuce de ea? Ce este inselarea duhovniceasca si cum sa nu cadem in ea? La acestea si la alte intrebari gasim raspunsuri in corespondenta Sfantului Teofan Zavoratul.

 

„V-aţi dori să învăţaţi rugăciunea minţii. Foarte bine! (…)

Cum aţi învăţat să scrieţi? Prin osteneala scrisului cu dorinţa de a scrie corect după model. Faceţi aşa şi cu rugăciunea şi veţi învăţa. Singură nu vine; trebuie să învăţaţi.

În primul rând. Deprindeţi-vă să umblaţi în prezenţa lui Dumnezeu, înaintea ochilor lui Dumnezeu cu simţirea corespunzătoare.

În al doilea rând. Îndată ce căpătaţi libertate faceţi metanii, cu sentimentul căinţei şi al smereniei.

În al treilea rând. Citiţi cărţi despre rugăciune şi cugetaţi la ea.

În al patrulea rând. Străduiţi-vă din toate puterile să faceţi slujba bisericească spre pomenirea lui Dumnezeu iar apoi şi pravila de acasă.

Trebuie să vă încălziţi sufletul. Când vine căldura, atunci şi gândurile se potolesc şi rugăciunea devine curată.”