Mihai Eminescu n-a ignorat, în marea sa operă publicistică/politică, nici o parte din pământul românesc, interesul său izvorând dintr-o mistuitoare dragoste față de poporul român, precum și de istoria sa.
Singura tărie în baza căreia România stăpânește Dobrogea e dreptul istoric, iar tratatul de pace de la Berlin a redat provincia stăpânului ei de drept, România.
Românii n-au venit în Transilvania de nicăieri. Ei s-au născut ca popor pe acest pământ, susținea decisiv Mihai Eminescu. A lor e țara Transilvaniei. Al lor este pământul acestei țări. Românii îl au moștenire de la strămoșii daci. Nu au voie să se umilescă cerând drepturi de la unguri. Așadar, românii să iasă din lipsa de energie, atât de păgubitoare pentru interesele lor, să se unească cu "'națiunile nemulțumite ale Austriei'', pentru ca, printr-o luptă și activitate comună, să ne impunem drepturile. dacă nu vom face nimic, accentua cu litere de foc Mihai Eminescu, ''mâine nu va mai vrea nimeni să primească mâna de înfrățire a unui popor fără energie''. Însă românii nu au ''încredere în puterile lor proprii''.
Mihai Eminescu e absolut convins de un veșnic adevăr: ''că puterea și mântuirea noastră în noi este''. Ne mai putem noi, cei de astăzi, îndoi de acest adevăr absolut, pe care Mihai Eminescu l-a articulat cu atâta limpezime?
Gică Manole
Harta site
www.agaton.ro
Revista ortodoxă
