Constantin Noica, întruchipări ale gândirii

Pe copertă: Constantin Noica fotografiat de Dinu Lazăr (1987)

În devenirea ființei istorice, timpul rostirii îl include şi pe Constantin Noica, un alt semădău preocupat de cuvintele şi sufletul limbii române, de gândul ce se înfiripă în orizontul universalului. Noica dă seama de cultura română și, mai ales, de posibilitatea rostirii filosofice. Pentru el, limba română este o limbă care „poartă cu ea întregul logos-ului, chiar dacă nu este limbă universală”, fiind astfel potrivită să însuflețească gândirea și să-i dea întruchipări originale. (Florea Lucaci)

* * *

Cuprins

Noica, un semădău al culturii române
PARTEA I. BUCURIA DE A GÂNDI
Mathesis universalis ca proiect hermeneutic
1. O punere în temă
2. Fiinţarea într-o cultură de tip geometric
3. Despre mathesis... ca operă de reflecţie
„Scara lui Noica”, o modelare categorială a lumii
1. Categoriile şi relaţia filosofie – ştiinţă
2. Treptele kantiene și lumea omului
3. Epilog la interpretarea lui Noica
Platon sau cum regândim o problemă filosofică
1. În orizontul unei probleme filosofice
2. Filosofii greci, un referenţial exemplar
2.1. Platon sau relaţia exemplară discipol – mentor
2.2. Ideea ca prototip şi posibilitatea noului
2.3. Spiritul platonic
2.3.1. Relevanţa mitului
2.3.2. Logică şi speculaţie metafizică
Conceptele deschise și reîntemeierea filosofiei
1. În deschiderea istoriei filosofiei
1.1. Cum este posibilă istoria filosofiei?
1.2. Ce este un „concept deschis”?
2. Problema subiectului şi antinomia lucrului în sine
PARTEA A II-A. CUVINTE, IDEI ȘI ÎNTRUCHIPĂRI LOGICE
Cuvântul şi întemeierea onto-logică
1. Câteva întrebări posibile
2. Cuvântul şi întemeierea mistică a lumii
3. Posibile categorii filosofice
3.1. Sinele şi sinea – un cuplu paradoxal
3.2. Ciclurile existenţei
3.2.1. Funcţia unor cuvinte cu destin filosofic
3.2.2. Semnele devenirii
3.2.3. Conceptul de temei și gândirea logică
4. În concluzie, synalethismul limbii române
Cuvintele creaţiei şi problema semnificaţiilor uitate
1. Anticipări ale categoriei creaţiei
2. Creaţia şi referinţa limbii române
Firea gândurilor întruchipate în cuvinte
Logica şi sentimentul românesc al fiinţei
1. Întrebarea ca operator ontologic
2. Trăiri și structuri logico-lingvistice
Holomerul și alte întruchipări logice
1. Despre logică, adevăr şi semnificaţii
2. Holomerul şi problematica determinaţiilor
3. Judecata şi rostirile spiritului creator
4. Synalethismul sau cercul adeveririi
Fiul risipitor și fratele său, personaje holomerice
Bibliografie
Index

* * *

De același autor: Creaţie şi umanism. Încercare asupra ideii de creaţie (Editura Facla, 1989); Creaţie şi fiinţare. Un temei în ontologia umanului (Editura Dacia, 2002); Propoziţii biblice. Interpretări logico-filosofice (Editura Eikon, 2005); Avatarul ideii de absolut. De la Kant la filosofia limbajului, ediţia a II-a, revăzută (Editura Provopress, 2008); Ființa. De la Parmenides la începuturile filosofiei creștine, ediția a II-a, revăzută și adăugită (Editura Provopress, 2008); Identitatea artei. Problematizări istorice şi logico-hermeneutice (împreună cu Călin Lucaci, Editura Academiei Române, 2013); Elogiul drumului. Aforisme. Paradoxuri. Jocuri de limbaj (Editura Şcoala Ardeleană, 2016); Sâmbăta albă, roman (Editura Şcoala Ardeleană, 2018).