Imaginarul

„Această lucrare are drept scop descrierea importantei func­ţii «irealizante» a conştiinţei, sau „imaginaţia”, şi a corelatului său noematic, imaginarul. […] Nu vrem să ştim despre imagine decât ceea ce ne va permite reflecţia să descoperim. Mai încolo, vom încerca, precum ceilalţi psihologi, să clasificăm conştiinţa care vizează imaginea printre celelalte conştiinţe, să îi găsim o «familie» şi vom formula ipoteze despre natura sa proprie. Pentru moment, vrem doar să încercăm o «fenomenologie» a imaginii. Metoda este simplă: să producem în noi imagini, să reflectăm asu­pra acestor imagini, să le descriem, adică să încercăm să determi­năm şi să clasificăm caracterele lor distinctive.”

„Prin urmare, analiza critică a condiţiilor de posibilitate a oricărei imaginaţii ne‑a condus la următoarele descope­riri: pentru a imagina, conştiinţa trebuie să fie liberă în raport cu orice realitate particulară, iar această libertate trebuie să se poată defini printr‑un «fapt‑de‑a‑fi‑în‑lume», care este în acelaşi timp constituire şi neantizare a lumii; situarea concretă a conştiinţei în lume trebuie să servească în fiecare clipă drept motivare singu­lară constituirii irealului.”

„Astfel, irealul – care este întotdeauna un dublu neant: neant de sine în raport cu lumea, neant al lumii în raport cu sine – trebuie întotdeauna să fie constituit pe fundalul lumii pe care o neagă, fiind de la sine înţeles faptul că lumea nu se dă doar unei intuiţii reprezentative şi că acest fundal sintetic cere doar să fie trăit ca situaţie.”

„Putem, deci, să tragem concluzia că imaginaţia nu este o putere empirică şi supra‑adăugată conştiinţei, ci este întreaga con­ştiinţă, în măsura în care ea îşi realizează libertatea; orice situare concretă şi reală a conştiinţei în lume este încărcată de imaginar, în măsura în care ea se prezintă întotdeauna ca o depăşire a realu­lui. De aici nu decurge însă că orice percepere a realului trebuie să basculeze în imaginar, dar cum conştiinţa este mereu «în situaţie», pentru că este mereu liberă, pentru ea există întotdeauna şi în fie­care clipă o posibilitate concretă de a produce ceva ireal.”