Viata cuvioasei starete Pelaghia din Zaharovo - o lumina in intunericul ateist (1890-1966)

Secolul XX a fost un secol al ateismului, al rătăcirilor, dar și al sfințeniei. S-a împlinit atunci cuvântul că unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul (Rom. 5,20).
Una dintre cele mai mari sfinte care au trăit în Rusia în aceea vreme este Pelaghia din Zaharovo, din regiunea Riazan. Iată o mărturie despre sfințenia ei: „Odată, Poliușka, i-a spus mamei mele, care se afla în vizită la ea: <>. <>, s-a gândit mama mea, dar, când a venit acasă, a văzut un tablou îngrozitor. Tatăl meu rupea foi din Evanghelia pe care mama o adusese de la Biserică și le ardea în sobă. Mai târziu tatăl meu a murit și Poliușka ne-a spus că este în mâinile <> tartor și trebuie să dăm pomelnice pentru odihna sufletului său în trei biserici deodată. În acest fel, stareța ne-a întărit nădejdea că putem să ne rugăm la Dumnezeu pentru mântuirea lui.”
Sfântul Paisie Aghioritul spunea că „trebuie să crezi în Dumnezeu cu mărime de suflet, nu să vrei minune ca să crezi.” Nu, nu trebuie să căutăm cu orice preț minuni... Dar totuși trebuie să avem puterea de a ne întări în credință văzând lucrările lui Dumnezeu și ale sfinților Săi.

Editorul