Parintele Porfirie mi-a spus vol. 1

Fericitul arhimandrit Porfirie (Bairaktaris), adevarat ascet al iubirii lui Hristos si slavit intru Acesta, stravazator, inzestrat cu harisma vindecarii bolilor si facator de minuni, pedagog si traitor al vietii intru Hristos, icoana de smerenie si iubire, parinte duhovnicesc si innoitorul multor suflete, s‑a nascut pe 7 februarie 1906 la Evia si a adormit in Domnul pe 2 decembrie 1991 in chilia Sfantul Gheorghe din Kavsokalivia, din Sfantul Munte. Viata lui monahala si ascetica si‑a petrecut‑o in acelasi loc, in aceeasi chilie aghiorita din vestitul Schit al Kavsokalivitilor.
Caci prin pronia lui Dumnezeu, in vreme ce cea mai mare parte a acestei vieti indelungate a lui pe pamant a trait‑o trupeste in afara Sfantului Munte, duhovniceste a ramas pretutindeni si mereu, chiar si cand se afla in centrul zgomotos al Atenei, un adevarat monah aghiorit, un adevarat „kavsokalivit”.
Prin credinta si iubire, prin trairea si nevointele lui, L‑a slavit pe Domnul, iar Domnul l‑a slavit pe el prin sfintenie si prin darurile harului, indeosebi prin darul stravederii, al prorociei, al vindecarii bolilor si al facerii de minuni. Iar imnograful contemporan care‑i afieroseste stihuri nu exagereaza atunci cand il lauda, dupa cum si imnografii bisericesti din vechime ii laudau pe dreptii si ascetii iubitori de Dumnezeu.
Acesta foloseste printre altele si urmatoarele epitete:„om ceresc”, „icoana vie a lui Hristos Celui viu”, „lucratorul neadormit al rugaciunii”, „tamaduitorul neamagit al bolilor sufletesti si trupesti ale omului”, „slujitorul smerit al oamenilor”, „rabdatorul in incercarile vietii”, „cunoscatorul tainelor lui Dumnezeu”, „salasul Sfantului Duh”, „comoara darurilor harului Sau”, „cunoscatorul tainelor ascunse”, „model de iubire si smerenie”, „ocrotitorul si bucuria credinciosilor crestini”, „izbavirea din naufragiile vietii”, „mangaiere in necazuri si deznadejdi”, „indrumator al iubirii de Dumnezeu si de semeni”, „izvor de milostenie”2. Parintele Porfirie, prin simplitatea si nerautatea lui copilareasca, prin indulgenta si blandetea lui unica, prin marinimia si directitatea cu care comunica, prin smerenia adanca, prin vederea inalta a ochilor lui duhovnicesti si prin oceanul nemarginit de iubire pentru Hristos si pentru oameni, a fost ca o imbratisare data fiecarui om aflat in incercari.
***
Cel mai mare dar pe care ni l-a dat Domnul este sa vorbim prin rugaciune cu El. Caci Hristos ne si vede, ne si aude.
***
Atunci cand ma rog pentru un om am un mare folos. Nu-ti poti inchipui, Giannis, cata fericire simt! Ma folosesc mult eu insumi atunci cand ma rog pentru alti oameni.