
Era o persoană cu credință puternică și răspundea întotdeauna „Vede Dumnezeu” atunci când cineva îi povestea o problemă. Era din familia Șciubic. Niciodată nu spunea vorbe rele; tot ce spunea era blând și potrivit, iar cuvintele ei rămâneau lipite în mintea celor care o ascultau.
Cânta împreună cu preoții în altar. Avea un glas subțire, nu gros, care se auzea mai întâi după preot, apoi al ei. Era cu adevărat o femeie a lui Dumnezeu.
După cum se spune, în timpul vieții ei, moșia din Mălainița a fost locul unde, mai târziu, s-a înființat mănăstirea. La patruzeci și doi de ani după ce ea murise, oamenii s-au gândit să ridice acolo o bisericăși mănăstire, conform dorinței ei și rugăciunilor pe care le făcuse către Dumnezeu.
Lasă-ne adresa ta de e-mail și te anunțăm când revine pe stoc.
Harta site