Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

0
Back To Top
Subcategorii
Biblia sau Sfânta Scriptură Sfânta Tradiţie Ascetica şi mistica ortodoxă Biserica. Liturgică şi pastorală Biserica şi lumea Casa. Grădina. Medicina familiei. TURISM Cărți și jocuri pentru COPII ISTORIE-Politică-Sociologie EDUCAȚIE. Ştiinţă. Psihoterapie. Afaceri Idei de CADOURI (reduceri 10-50%) Diverse
Descarca oferte:
Oferta completă PDF | XLS
Ed.Agaton (-0%) PDF

BNR:1 EUR=4.8738 LEI   1 USD=4.1289 LEI

Tâlcuirea Luceafărului lui Mihai Eminescu


Cuprins si Rasfoire
Autor: Ioan Anton Marcu

Alte edituri
Categorie: SCRIERI DUHOVNICEŞTI (C6)
2019
80 pagini
13x20 cm
95 grame
ISBN: 9789730300901
Cod produs: 76197
Disponibila
PRET: 8 RON



Prezentare Tâlcuirea Luceafărului lui Mihai Eminescu:


A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.

Și era una la părinţi
Si mândra-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Și luna între stele.

Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastra, unde-n colț
Luceafărul aşteaptă.

……………………………..

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!

Povestea de dragoste dintre preafrumoasa fată de împărat și Luceafăr nu este altceva, în interpretarea părintelui Marcu, decât atracția dintre suflet (Cătălina) și conștiință (glasul lui Dumnezeu), zădărnicită însă de o altă atracție a sufletului, aceea către trup (Cătălin), către cele muritoare. Conștiința se desparte cu durere de suflet, dragostea sa, pentru a rămâne atașată de Creator.

Dar menirea conștiinței este de a fi veșnic împreună cu sufletul pe care îl iubește, veșnicia fiind foarte grea în absența iubirii. De aceea Luceafărul (conștiința) este gata să renunțe la atributul nemuririi, punând iubirea mai presus de nemurire. Creatorul refuză însă moartea conștiinței, supunerea ei în fața sufletului.

Dragostea trupească aduce moartea sufletului (Cătălinei), noaptea păcatelor, când Cătălina își aduce din nou aminte de dragostea dintâi:

Revarsă liniște de veci
Pe noaptea mea de patimi.
……..
Căci ești iubirea mea dintâi
Și visul meu din urmă.
 

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru și în gând
Norocu-mi luminează!

O cântare a cântărilor în versiune eminesciană!

Cuprins si Rasfoire
Cele mai noi produse din aceeasi categorie
mobilpay visa si mastercard visa mastercard PayPal Logo

www.agaton.ro